Dan Vidraşcu, directorul general al Editurii Litera, vorbeşte despre piaţa de carte din România şi explică de ce science-fiction-ul nu reuşeşte să devanseze chicklit-ul.

Deşi sunt la coada Europei când vine vorba de citit, românii cumpără totuşi cărţi, mai ales în perioada târgurilor sau "la ofertă", ca inserturi ale diferitelor cotidiene. Asta pentru a-şi umple bibliotecile cu volume care, nu în puţine cazuri, rămân până la următoarea generaţie cu paginile lipite, spun editorii.

EVZ: Ce înseamnă bestseller în România? Dan Vidraşcu: Dacă ne luăm după vânzările înregistrate în ultimii doi ani, vânzări puternic afectate de criza economică, aş spune că orice titlu care vinde peste 4.000 de exemplare într-un an este un real succes. Iar orice titlu care vinde peste 10.000 de exemplare într-un an ar putea fi numit, cu uşurinţă, bestseller. Din păcate, în piaţa de carte din România există un număr foarte mic de titluri care ating o astfel de performanţă.

Din câte aţi observat, care sunt cei mai vajnici cititori – bărbaţii sau femeile? Din toate statisticile şi cercetările întreprinse, reiese clar că femeile citesc mai mult decât bărbaţii.

Se mai vinde science-fiction-ul? Litera nu editeaza science-fiction. Bănuiesc că există un public mic, însă fidel acestui tip de literatură. În ceea ce priveşte segmentul larg al cărţilor de ficţiune, aici pot spune cu siguranţă că există interes.

Se mai caută chicklit-ul sau femeile se îndreaptă spre cărţile "serioase"? Chicklit-ul face vânzări foarte bune în toată lumea, inclusiv în România. Mai mult decât pentru chicklit, pentru literatura romance este o cerere foarte mare în România. Aceste cărţi reprezintă o lectură uşoară şi foarte plăcută, alternativa unei telenovele sau a unui serial TV.

Ce spuneţi despre e-book-uri? Din momentul în care ţii în mână un dispozitiv care cântăreste mai puţin decât o carte, dar care îţi dă acces instantaneu la peste 700.000 de cărţi, având posibilitatea să citeşti gratuit primul capitol din orice volum, este foarte greu să nu devii un adept al acestui format. Litera va lansa prin partenerii de la Elefant.ro primele 100 de titluri în format digital în această toamnă, iar începând din 2012 vom lansa, în cele mai multe cazuri simultan, ediţia digitală şi cea tipărită. Cum s-au schimbat preferinţele cititorilor în ultimii ani? Cititorii sunt mult mai selectivi. Este un citat care cred că explică foarte bine selectivitatea aceasta şi criteriile din ce în ce mai exigente care apar atunci când alegi să îţi cumperi o carte. “Nu citiţi niciodată cărţi bune. Da, da, luaţi creionul şi notaţi: nu citiţi niciodată cărţi bune; căci dacă aţi avea trei existenţe, tot nu aţi avea timp să le citiţi pe toate cele foarte bune!!!" Theofil Simenschy Din păcate, şi puterea de cumpărare este mai mică. De foarte multe ori, o parte importantă a publicului renunţă la achiziţie din lipsa bugetului. Suntem pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de carte. Referindu-ne iarăşi la vecinii noştri din Ungaria, ei sunt pe locul 10. Cum simţiţi piaţa cărţilor pentru copii? Oferta e, chiar şi în acest segment, foarte slabă comparativ cu alte pieţe din Uniunea Europeană. Majoritatea cărţilor pentru copii fiind ilustrate, au costuri de producţie mai mari, deci şi un preţ de vânzare ceva mai ridicat. În ultimii ani cititorii sunt foarte atenţi la preţ, astfel încât s-a resimţit o diminuare a vânzărilor în acest segment. Chiar şi aşa, Litera a continuat să editeze cărţi ale unor mari ilustratori străini şi să pună accent pe latura educaţională a cărţilor pentru copii.

Cum credeţi că vor supravieţui clasicele librării avântului pe care l-au luat site-urile sau magazinele de cărţi online ? Cred că vor continua să coexiste o bună perioadă de timp, cu atât mai mult cu cât cele două experienţe sunt semnificativ diferite. Chiar dacă o librărie online îţi dă avantajul unei căutări facile printre zeci de mii de titluri şi a unor preţuri avantajoase (fără să fie necesar să te deplasezi), ea nu poate înlocui atmosfera pe care o creează o librărie. Vânzările pe piaţa online din România sunt, în continuare, foarte scăzute, aşa că putem vorbi de un maximum de 10% vânzări în acest mediu. Cât de mult ţineti cont de blogurile de carte sau de cronicile din presă? Avem o relaţie apropiată cu jurnaliştii din toate mediile – fie că vorbim de online, de presa scrisă, radio sau televiziuni. Încercăm pe cât posibil să prezentăm cărţile noastre pretutindeni pentru a ajunge la un număr cât mai mare de cititori.

În special cititorii noştri tineri sunt vizitatori constanţi ai Internetului şi blogurilor, iar pentru a păstra o legătură strânsă cu tânăra generaţie, încercăm să fim prezenţi constant în mediul online. Cu presa scrisă avem, de asemenea, o relaţie aparte. În acest sens, Litera încearcă să depăşească stereotipurile de a avea pe coperta IV a cărţilor doar citate ale unor publicaţii străine şi, în viitorul apropiat, vom avea şi citate ale unor publicaţii româneşti:  “Revista 22”,”Observatorul Cultural”, “Dilema Veche”, etc.

Ce calităţi consideraţi că trebuie să întrunească un manuscris pentru a-l publica? Depinde foarte mult de domeniul despre care vorbim – criteriile sunt diferite de la o colecţie la alta şi sunt aplicate obiectiv de către redactorii noştri coordonatori. Dacă discutăm despre un manuscris al unei cărţi de bucate, cu siguranţă vom urmări altceva decât dacă am evalua manuscrisul unei cărţi de beletristică. Important este ca lucrarea să aibă potenţial, să aducă cel puţin un strop de noutate în domeniu, să atragă şi să îţi facă placere să o citeşti.

Aţi simţit vreo presiune de orice fel pentru a publica şi cărţi pe care le consideraţi slabe? Nu am resimţit niciodată niciun fel de presiune din partea nimănui. Toate manuscrisele sunt atent evaluate de echipa editorială Litera, astfel încât în planul editorial intră doar titlurile considerate valoroase pentru cititorii din România.

Cum şi pe ce criterii refuzaţi un autor? Refuzul vine fie ca urmare a calităţii lucrării, fie ca urmare a incompatibilităţii dintre profilul editurii noastre şi domeniul sau subiectul cărţii. Nu vorbim despre o procedura birocratică, nu vă imaginaţi că avem un text standard pe care îl trimitem în mod automat propunerilor de colaborare – fiecare manuscris este analizat şi, dacă nu va fi publicat la editura noastră, i se vor transmite autorului motivele refuzului.

Ce deschidere aveţi faţă de autorii noi, neconsacraţi? Efortul de promovare a unui autor nou e mult mai mare decât a unui autor consacrat. În condiţiile în care în România majoritatea tirajelor sunt de aproximativ 2000 de exemplare, e greu să aloci bugete de marketing consistente. De aici şi dificultăţile lansării unui număr mare de autori noi.  Litera caută în mod constant manuscrise de valoare şi atunci când consideră că au potenţial, alocă resursele necesare pentru lansarea unor autori mai puţin cunoscuţi. Se publică prea mult şi fără o selecţie riguroasă? Avem o piaţă editorială mică, de cel puţin trei ori mai mică decât vecinii noştri din Ungaria. Plecând de la aceste cifre, aş spune că se publică mult prea puţin. Astfel, nu avem o problemă de selecţie, ci de consum de carte.

În contextul actual, care credeţi că va fi viitorul micilor edituri? Din păcate, în ultimii doi-trei ani, în urma crizei economice care a afectat foarte puternic şi piaţa de carte românească, editurile mici au avut parte de vremuri foarte grele; lucru vizibil şi la târgurile de carte unde prezenţa lor a fost mult mai redusă. Un număr mare de edituri mici şi de edituri de nişă reprezintă un semn pentru o piaţă editorială matură. Suntem, din păcate, departe de acest moment în România. Nici în anii următori nu privesc cu optimism perspectivele editurilor mici din România.