Zilele trecute fiica lui Alexandr Dughin a fost ucisă într-un atentat cu bombă. Imediat, oficialii ruși au declarat că ”serviciile secrete ucrainene” ar fi de vină. Așa o fi oare?
În mod foarte semnificativ, înafara FSB/KGB, niciun alt serviciu de informații nu a comentat faptele. Fiindcă nu să comentează basme de adormit copiii. Profesioniștii știu foarte bine cum se pregătește și se săvârșește un asemenea atentat – în niciun caz cu implicarea unei singure persoane și a fiicei sale în vârstă de 12 ani. Fiindcă, din datele chiar de FSB publicate, asta n-a fost o grenadă agățată cu sârmă sub portbagaj și legată cu sfoară de cel mai apropiat copac! Să o luăm metodic.
Filorii. Odată ordonată execuția, viitoarea victimă este luată sub filaj: ca să știi când se duce spre un loc propice instalării dispozitivului exploziv. Un muzeu de provincie, spre exemplu: Muzeul Pușkin din Zakharovo. Iar Filajul nu se face din apartamentul vecin, cu urechea prin perete, ci cu minimum cinci oameni: două echipe și un post fix, situat nu alături, ci în imobilul de vizavi, cu vedere spre parcare.
În cazul atentatului de la Arad, a fost mai simplu: mașina a explodat chiar în parcare, deci a fost numai un post fix de filaj, care a constatat că victima a sosit acasă, parcarea e pustie, se poate ”lucra”. În cazul Dughina, atacatorii au preferat să monteze dispozitivului exploziv în altă locație – probabil parcarea de domiciliu era prea supravegheată.
Deci postul fix identifică ținta și semnalează că Sașa Dughin și fiica sa au plecat. O echipă de filaj le ia urma. E vorba de cel puțin 2 mașini – dacă ar fi una singură, cât e el de filosof, Dughin tot și-ar da seama că ”are coadă”. Filajul trebuie să constate că, efectiv, victima se îndreaptă spre locul prevăzut (Muzeul Pușkin din Zakharovo), să vadă unde își parchează mașina, să cheme ”instalatorii” și să asigure continuitatea supravegherii.
”Instalatorii”. Odată familia Dughin sosită la destinație, filajul a semnalat unde și-a parcat mașina și unul dintre echipaje s-a desfășurat în teren. Adică unul dintre cei doi filori a intrat în Muzeul Pușkin, pentru a fi în contact vizual cu victimele și a putea constata și semnala pregătirile de plecare. Colegul l-a așteptat în mașină, cu motorul pornit.
În acel moment și-au făcut apariția ”instalatorii”. Nu e ca în filme, nu poți plimba o bombă cu mașina de filaj! Dacă victima se prinde de urmărire și cheamă Poliția, ești găsit cu dispozitivul exploziv în portbagaj: zece ani la Delfinul Negru, o pușcărie foarte-foarte neplăcută. De aceea filorii umblă întotdeauna ”curați”: fără arme și cu actele în regulă.
”Instalatorii” sunt, de regulă, trei. Unul dintre ei poartă uniforma companiei care se ocupă de parcări: am venit să ridicăm o mașină parcată aiurea! Fiindcă nu poți umbla pe sub mașinile din curtea unui muzeu plin de oameni, fără să fii luat la ochi.
Ceilalți doi plasează dispozitivul. E nevoie de doi fiindcă treaba e delicată și periculoasă. Unul dă pe rând piesele, celălalt lucrează sub mașină. Mai întâi ridică puțin Toyota cu cricul, apoi fixează, cu monturi magnetice, cutia plată ce conține explozibilul sub scaunul șoferului. Apoi introduce ”andreaua” care armează detonatorul: când mașina pleacă, ”andreaua” cade și dispozitivul e armat. Coborând cricul, ajustează ”andreaua” cu țficul, la lungimea potrivită. Apoi scoate cuiul de siguranță și cu toții se fac nevăzuți.
”Buchetul”. Dispozitivul exploziv e în general făcut de altă persoană: artificierul. Oameni cu asemenea priceperi sunt prețioși, nu-i trimiți noaptea prin parcări, să se bage pe sub mașini. Încă din epoca sovietică, numele de cod pentru dispozitivul exploziv este ”Buchetul”. E o cutie plată de oțel, care are doi magneți de fixare. În interior sunt câteva sute de grame de explozibil brizant – în cazul de față, TNT. Este exclus să te plimbi cu așa ceva peste frontiere: câinii vameșilor sunt dresați să detecteze nu numai stupefiantele, ci și explozibilii. Cu excepția exoticului SEMTEX cehoslovac, explozibilii au miros specific. Te trezești cu mascații trăgând de portiere, și pe-aici ți-e drumul: Delfinul Negru!
Deci explozibilii brizanți sunt autohtoni. Dar în Rusia, ca în toate statele europene, aceste materiale sunt marcate. Invizibili cu ochiul liber, în fulgii de TNT sunt markeri colorați. După explozie, tehnicienii legiști folosesc o foaie adezivă pentru a aduna de la locul faptei markerii, identificând astfel sursa materialului exploziv. Dacă contactezi interlopii locali și cumperi de la ei TNT, poți să fii sigur că Poliția pe ei îi va întreba primii. Iar ei te vor turna. Deci explozibilii sunt furați dintr-o carieră sau mină. Sau e TNT ”steril”, primit de la FSB!
Dispozitivul folosit în cazul Dughin a avut două detonatoare. Unul mecanic: la plecarea Toyotei de pe loc, ”andreaua” cade, făcând contactul care armează al doilea detonator, acționat de la distanță. În general este un telefon mobil ”prelucrat”: în locul dispozitivului de vibrații este conectată capsa electrică, care inițiază explozia.
”Telefonistul”. Fiica domnului Dughin se urcă în mașină și o ia spre Bolshiye Vyazemi. Cum pleacă de pe loc, ”andreaua” cade și detonatorul mecanic armează al doilea detonator, acționat de la distanță. Deci victima pornește, cu filajul pe urmele sale. Evident, filorii semnalează: la volan nu e Sașa Dughin! În mod normal operațiunea ar fi fost abandonată.
Dar nu a fost abandonată, ceea ce ne spune două lucruri. Primo: de la bun început se intenționa avertizarea, iar nu lichidarea lui Alexandr Dughin. Secundo: amicul său, care l-a oprit pe filosof să urce în mașina cu ”Buchetul”, n-a acționat din întâmplare, ci la ordin.
Când mașina ”preparată” se apropie de acel punct de pe șoseaua Mojaisk unde așteaptă ”Telefonistul”, filajul anunță – iar cineva formează numărul numai de el știut și așteaptă, cu mâna pe butonul de apel. Apropo, de unde știe ”Telefonistul” unde să aștepte, că peste 20 de minute mașina victimei va trece pe șoseaua Mojaisk, prin fața sa? Fiindcă cineva din anturajul familiei Dughin i-a zis unde și-au fixat întâlnire filosoful și fiica sa. E același amic care l-a oprit pe filosof să urce în mașina cu ”Buchetul”? Foarte probabil.
Când victima e în raza sa vizuală, ”Telefonistul” apelează, declanșând explozia. Iar apoi aruncă telefonul în primul canal. Declanșare din proximitate. Așa s-a întâmplat în cazul Dariei Dughina, așa se face atunci când ”Împrăștierea Buchetului” este filmată, pentru ca să poată bucura ochii celui care a comandat – și plătit! – operațiunea.
Acoperirea. Deci doi filori în postul fix, patru filori în echipa de filaj, trei ”instalatori” și un artificier: 10 persoane și 3 automobile. Detaliile atentatului căruia i-a căzut victimă Daria Platonova Dughina arată că a fost organizat profesionist, de cineva care nu s-a zgârcit la oameni și la mijloace materiale. Să nu-mi ziceți mie că, Rusia fiind în război, spionajul ucrainean poate infiltra 10 oameni și 3 mașini fără ca FSB/KGB să prindă de veste.
Capabilitățile contrainformative ale FSB/KGB sunt de altfel dovedite de datele pe care respectivul serviciu le-a făcut publice, privind presupusa atentatoare, o ucraineancă de 43 de ani, Natalia Vovk. La nici 24 de ore de la atentat, FSB/KGB a difuzat nu numai fotografii ale celei în cauză, ci și traseul pe care l-a urmat timp de o lună de zile prin Rusia, automobilele folosite, ba chiar și legitimația sa de ofițer ucrainean. Aici, spionii ruși au comis un exces de zel: niciodată un cadru militar nu pleacă în străinătate cu așa ceva la el.
Totul arată că medii foarte influente din Rusia au intenționat să-i dea lui Sașa Dughin un ultim avertisment. Probabil că și-a băgat nasul în vreo conspirație. I-ar fi făcut felul, dar nu doresc să creeze un martir. De aceea, i s-a transmis un sângeros semnal să stea de-o parte, că dacă nu, îl paște reîntregirea familiei.
Povestea de ”acoperire”, așa cum ne-a fost servită de urmașii tovarășului Beria, prezintă câteva probleme evidente. În primul rând, e cu totul imposibil ca o singură persoană să fi realizat un atentat în condițiile date, iar rușii știu bine asta și știu că și noi știm asta.
În al doilea rând, cekiștii doresc cu tot dinadinsul să-i credem pe cuvânt că doamna Vovk a adus bomba cu mașina din Ucraina și a plimbat-o prin Rusia o lună de zile, printre jucăriile lui fie-sa. Iar FSB/KGB, care le fila cu grijă pe amândouă, știind că mămica e cadru de informații advers, nu le-a văzut că se joacă cu bombe. Nu le-a văzut nici când s-au vârât pe sub mașină, nici când s-au deplasat ca fulgerul, înaintea mașinii victimei, la locul viitorului atentat și nici n-a putut să le împiedice să plece nestingherite în Estonia!
Părerea mea e că adoratorii lui Felix ”Imundovici” Dzerjinski ne iau drept fraieri și ne servesc o nouă gulgută râncedă, din seria ”ucrainenii se împușcă singuri ca să dea vina pe ruși”. Iar cele mai mari suspiciuni le ridică faptul că nimeni nu l-a luat la întrebări pe ”amicul” care l-a împiedicat pe Sașa Dughin să se urce în mașina cu ”Buchetul”, care știa că Daria Dughina o ia spre Bolshiye Vyazemi. Și a trimis vorbă să fie așteptată.. cu flori!