Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, susține că singura modalitate de a stopa cumpărarea terenurilor agricole de către străini ar fi limitarea suprafeței de teren pe care un proprietar român o poate deține. Poziția și afirmațiile ministrului sunt, însă, contrazise de exemplul celui mai organizat stat european din punct de vedere agricol – Franța. 

„Această problemă, că se vinde terenul către străini, asta o face, din păcate, tot cetăţeanul şi proprietarul de teren român, care de multe ori preferă să vândă fie unei societăţi comerciale, firmei unei persoane fizice străine sau uneori o societate comercială românească e preluată de o societate comercială cu capital strain. Nicăieri nu s-a găsit această formă de a opri cumpărarea terenului de către persoane din afara statului respectiv. Şi atunci, singura modalitate e cea de a plafona suprafaţa care poate fi deţinută de o persoană fizică, respectiv juridică. Altfel nu o să se poată opri acest fenomen”, a susținut ministrul Agriculturii la emisiunea Agro Jurnal.

„De aceea şi această preocupare a Comisiei (Europene – n.r)”, a mai spus ministrul, “(care – n.r.) e în discuţie de peste un an – plafonarea subvenţiilor, pentru că foarte multe fonduri străine vin să cumpere terenurile agricole, în primul rând, pentru subvenţii, care sunt foarte avantajoase. Şi sunt foarte multe fonduri care nici măcar n-au de-a face cu Europa. Or, acolo, în subvenţii, se găsesc doar bani europeni. De aceea este această preocupare la nivel european”, a spus politicianul. 

Demnitarul Adrian Oros se învârte parcă la nesfârșit în jurul cozii. Cum reușesc alte state din Uniunea Europeană să își protejeze avuția, fără a-și vinde proprietățile? Prin respectarea unei legislații care să urmeze principiile de drept europene. În Franța și Germania, spre exemplu, vânzarea terenurilor către proprietari străini are loc doar la nivel teoretic, fiindcă, în practică, autoritățile își apără proprietățile. 

Cum ar putea stopa Oros vânzarea terenurilor agricole românești

Vremea „leacurilor” pentru bolile cronice ale agriculturii românești pare că e din ce în ce mai îndepărtată. Un subiect care tulbură, în ultima perioadă, din ce în ce mai mulți români a fost propus spre analiză conferențiarului doctor Avram Fițiu, fost sub­se­­cretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dez­vol­tării Rurale. 

Profesorul clujean susține că România practică cea mai neo-liberală politică funciară din toată Uniunea Europeană, iar pentru stoparea fenomenului de vânzare a terenurilor agricole către străini, statul român ar trebui să revină la o legislație pe care țările vest-europene o practică în acest domeniu – legislația Franței este cel mai relevant exemplu, din acest punct de vedere.

“Aici este vorba despre a avea o reglementare funciară care să respecte principiile de drept european. Asta înseamnă că doar teoretic un străin mai poate cumpăra. Ne învârtim în jurul cozii în loc să aplicăm o legislație identică cu cea din statele menționate și să protejăm România de orice derapaj”, a spus profesorul Avram Fițiu. 

Speculatorii funciari, cumpărătorii terenurilor agricole

În primul rând, cumpărătorii terenurilor agricole, în general, sunt speculatorii funciari. Speculațiile vin din exterior și profită de trei mari mecanisme de speculație, la nivel mondial, anume: fondurile suverane ale diverselor state, fondurile de investiții și fondurile de produs. 

“Aceștia fie practică grain greeting sau speculația verde, fie pur și simplu aleg speculația standard. România, ca să se poată opune acestui fenomen de speculație funciară la nivel european, (trebuie – n.r.) să aplice o legislație identică cu cea a unei țări care știe să-și protejeze avuția națională și care știe să-și creeze mecanisme de încurajare a agriculturii pentru tinerii agricultori”, a spus specialistul. 

Potrivit acestuia, statul român a abandonat toate principiile europene, a creat un far al vânzării de pământuri prin Legea 17 a lui Ponta și Constantin, pe care a modificat-o recent PSD-ul, având majoritate în Parlament, prin Legea 175. “Acum, tot felul de parlamentari au altfel de idei trăsnite în loc să respectăm principiile de drept ale Europei și legislația celor mai importante țări agricole din Europa de astăzi. Franța este modelul de stat european care are cea mai bună organizare din punct de vedere agricol. Să lăsăm aberațiile deoparte și să apărăm proprietatea pământului pentru tânărul agricultor din România!”, a subliniat profesorul universitar Avram Fițiu. 

Vânzarea pământurilor către străini: Franța versus România

Francezii își apără proprietățile, România le vinde. Nu pentru că nu s-ar putea altfel, ci pentru că (probabil) nu se vrea. Statul român a devenit o colonie alimentară, funciară și extractivă pentru țările Uniunii Europene, potrivit profesorului clujean. În istorie, coloniile ce vând materie primă și cumpără materie finită, nu rezistă mai mult de 20-30 de ani fără să le fie schimbată cultura, limba și numele țării, dezvăluie Avram Fițiu. 

Care sunt diferențele dintre legislația din România și cea din Franța? Potrivit unei analize publicate de către profesor pe pagina sa și preluată de agroinfo.ro, Franța a creat o multitudine de mecanisme de protecție a patrimoniului funciar francez, fiind campioana Uniunii Europene la protejarea avuției sale. 

Statul francez a creat o structura parapublică numită S.A.F.E.R. (Societate de Amenajare Funciară a Exploatațiilor Rurale), ce are ca funcție, cumpărarea de pamânt de la cetățeni francezi și vânzarea de ferme către tineri agricultori francezi.

S.A.F.E.R. exercită dreptul său de preemțiune la cumpărare în următoarele situații de politică publică: instalare, reinstalare sau menținerea activității agricole; consolidarea fermelor în vederea obținerii unei dimensiuni economice viabile și a ameliorării repartiției echilibrate a parcelelor din punct de vedere tehnic și economic; păstrarea echilibrului fermelor atunci când este compromis de realizarea de lucrări în interes public; salvarea caracterului familial al fermei agricole franceze; lupta împotriva speculației funciare; conservarea fermelor viabile existente, daca aceasta este compromisă prin cedarea de terenuri, construcții agricole, casa țăranului sau a fermei; în cazul protejării pădurii și a ameliorării structurilor de exploatare silvice (ocoale); în cazul acțiunilor de protecție a mediului realizate de către stat, colectivități sau structuri asimilate sau delegate; în cazul valorificării superioare a spațiilor agricole și naturale periurbane.

Multiple mecanisme de protecție funciară

Franța a aplicat multiple mecanisme de protecție funciară împotriva cumpărării de teren agricol de către străini. Printre măsurile adoptate a fost fixarea prețului de referință, în primul rând. Pentru evitarea speculației cu teren agricol, Comisia Județeană de Orientare Agricolă (CJOA) ajustează un preț de referință județean pe baza unui Observator Național gestionat de SAFER, lucru inexistent în România, arată profesorul Avram Fițiu. 

De asemenea, a avut loc fixarea limitei de suprafață pentru cumpărare. Suprafața maximă pe care, teoretic, un străin o poate cumpăra este echivalentă cu suprafața de referință a fermei sectoriale decisă de către fiecare C.J.O.A. (Comisie Județeană de Orientare Agricolă).

Un aspect foarte important de subliniat este că autoritățile au decis refuzarea autorizației de cumpărare în Franța! Franța a imaginat o serie de situații în care se refuză acordarea autorizației de cumpărare de teren agricol de către străini, după cum urmează să fie explicate în continuare. 

Structura juridică

România nu a impus nicio limitare în funcție de statutul cumpăratorului, permițând acțiuni speculative la scară industrială în special prin intermediul structurilor juridice. În Franța, unde majoritatea fermelor sunt familiale, se cumpară pământul de către agricultori francezi cu structuri juridice specifice și, astfel, sunt evitate riscurile create de către speculațiile străinilor ce au de regulă structuri juridice anonime pentru ascunderea identității reale a cumpăratorilor.

Pregătirea agricolă

România nu a impus restricții față de nivelul de pregătire al cumpăratorului. În Franța, pregătirea minimală și experiența în domeniu sunt parte componentă a statutului agricultorului.

Rezidența

România nu a impus prin lege condiții legate de locuirea minimală în țară, anterior actului de cumpărare. În Franța, un rezident originar dintr-o altă țară UE, ce nu poate dovedi că a locuit între 3 și 10 ani în țara de adopție, nu poate cumpăra teren agricol.

Vânzarea de acțiuni

În România, Legea 17/2014 nu a creat mecanisme de control a vânzarilor de părți sociale sau acțiuni din societăți – Legea 17/2017 oferă această posibilitate oricărui tip de societate. În țările UE s-au creat diferite mecanisme de control a vânzării/cumpărării de terenuri de către societăți comerciale. În Franța, SAFER își exercită dreptul de preemțiune în cazul vânzării către străini de parți sociale sau de acțiuni de către societăți comerciale ce dețin active și terenuri agricole.

Arendarea

În România, Legea 17/2014 nu a creat mecanisme de intervenție funciară în cazul terenurilor arendate, ca formă insidioasă de acces la cumpărare de fond funciar. S-au creat condiții de discriminare pozitivă pentru cetățenii străini prin introducerea arendașului ca preemtor, fază insidioasă de acces la fondul funciar. Nu s-a realizat o corelație cu Legea Arendei, precum în alte state europene, potrivit profesorului Avram Fițiu. În Franța, prețul arendei sau închirierii se încadrează între limite minime și maxime, fixate de către fiecare administrație județeană (departamentală) și ține cont în procent de 60 % de evoluția veniturilor țăranilor și 40 % în funcție de costurile vieții cotidiene.

Arendașul trebuie să respecte următoarele condiții: să nu depășească vârsta pensiei; să justifice o capacitate sau o experiență profesională în domeniu; să se dedice personal pentru cel puțin 9 ani (pe bază de declarație pe proprie răspundere) și să participe în mod direct la activitățile din fermă; să locuiască în fermă sau într-o casă situată în imediata apropiere a fermei (de regulă în localitate); să dispună de șeptel sau de echipamente și material agricol necesar sau să dovedească că are posibilitatea de a le achiziționa.

Aceste două activități – de arendare și cumpărare – sunt controlate de către stat prin intermediul C.D.O.A. (Comisie Județeană de Orientare Agricolă), ce intervine atunci când suprafața vizată depășește o anumită suprafață de referință județeană sau atunci când cumparătorul nu poate dovedi o capacitate sau experiență profesională.

Comisia CDOA este condusă de către prefect și este formată din reprezentanți aleși ai Consiliului Judetean, reprezentanți ai ADI-urilor, Parcurilor naturale, regionale sau naționale, Directia agricolă, Camera Agricolă, Reprezentanți ai Federațiilor Județene ale Agricultorilor, Cooperativelor, Salariaților Agricoli, Distribuitorilor, Arendașilor, Băncilor agricole ale agricultorilor, Structurilor de Asigurări ale Agricultorilor, Proprietarilor agricoli și forestieri, Consumatorilor, Artizanilor, ONG de mediu.

Lista neagră a cumpărătorilor

În România, Legea 17/2014 nu a creat o listă neagră cu persoane și structuri care să nu aibă acces la piața funciară din România. Franța, în schimb, are o listă neagră cu structuri si persoane ce nu pot cumpăra teren agricol: bănci, asiguratori, fonduri de investiții, fonduri de pensii, alte structuri speculative.

Vânzarea terenurilor agricole în intravilan

În România, Legea 17/2014 deschide o cutie a Pandorei în ceea ce privește speculația cu terenurile agricole din intravilan, ce nu sunt vizate de această lege. În România, în zona montană, structura intravilană a comunelor formate din sate răsfirate, deține mare parte din terenurile agricole ale comunei comparativ cu zonele de câmpie și colinare în care extravilanul este majoritar. Astfel, se creează o presiune speculatorie pe vatra satului, în special în cătunele izolate pe cale de deșertificare umană. În Franța, cumpărarea de teren agricol intravilan de către străini este limitată la cumpărarea unei case cu maxim câteva mii de metri pătrați, de la caz la caz.

Statutul juridic și fiscal al cumpărătorului

În România, Legea 17/2014 nu are la baza accesului la teren agricol, statutul juridic și fiscal al agricultorului ca în Franța (inexistent la noi) comparativ cu celelalte țări europene ce permit acces doar pentru agricultori. În România, nu avem un statut legal fiscal și juridic al agricultorului și atunci, când nici măcar nu știi cum te cheamă legal (se folosesc în România o serie de termeni precum țăran, fermier, agricultor, exploatant din care doar cel de țăran are istorie românească), nu ai cum să te protejezi de străini.

Activități agroindustriale și energetice

În România, Legea 17/2014 nu limitează acțiunile speculative de cumpărare de teren agricol pentru activități agroindustriale și energetice (agrocarburanți, gaze de șist, OMG, etc). În Franța, nu se poate cumpăra teren agricol de către străini pentru aceste activități industriale.

Originea cumpărătorului

România oferă acces liber la fondul funciar pentru cetățeni și structuri naționale (state prin diverse structuri interpuse), internaționale non E.U. în special din țările arabe, Rusia și China creând premise de insecuritate națională. În Franța, cumpărarea de teren de către cetățeni non UE este o problemă de siguranță națională ce trece prin CSAT.

Locația geostrategică a terenului

În România, se vinde teren agricol la străini în zona de granița (cazul de peste 40.000 ha din Vaslui) și lânga unități militare. În schimb, în Franța, aceste cazuri sunt de resortul Ministerului Apărării.

Teren agricol în zona montană

România și-a creat vulnerabilități majore prin permiterea unui acces liber la fondul funciar din zona montană, zonă de refugiu în caz de forță majoră. Franța și-a creat în zona montană Rețele Agro Militare strategice formate din ferme familiale pentru astfel de situații în caz de necesitate.

Reamintim că, peste câteva zile, va debuta şi recensământul agricol, potrivit informațiilor din presă. Din data de 10 mai, peste 20.000 de recenzori vor merge din fermă în fermă, pentru a strânge informaţii și detalii despre culturi, terenuri, animale sau muncitori.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, liberalul Emil Boc, a fost contactat de EvZ în repetate rânduri, însă fără succes. Demnitarul refuză apelurile, fiind preocupat în ultimul timp doar de propria imagine politică. Surse din PNL Cluj au dezvăluit că Emil Boc țintește președinția partidului. Prin urmare, demnitarul nu se mai îndeletnicește cu chestiuni minore. Probabil a uitat vremea în care i-a căzut Guvernul și îi era rușine să iasă, singur, pe stradă…