Revoluția a fost momentul de cotitură în viața lui Marius Pieleanu. „Aveam post pe la Bistrița-Năsăud, că plecase soția mea acolo și era treaba cu reîntregirea familiei”, a dezvăluit Marius Pieleanu în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.

„Am intrat la Facultatea de Filosofie și Istorie. Cu ceva ani în urmă a fost Psihologia desființată și, după aceea, și Sociologia, pentru că tovarășa Elena Ceaușescu a spus că nu avem nevoie de sociologi și psihologi, pentru că avem Ștefan Gheorghiu. Nu mă întreba ce legătură aveau cele două, dar ăsta a fost argumentul timpului.

Au rămas câteva grupe amărâte de Istorie și de Filosofie la principalele Universități din țară, București, Cluj și Iași, cu secții de Filosofie-Istorie, o grupă, și de Istorie-Filosofie, două grupe. Eu am intrat la facultate în 1986, la Faculatea de Filosofie. Eram o grupă, 24 de studenți și ăștia eram anul. E adevărat că, în general, intram 24 și terminam cam vreo 15.

Dintre cei care mi-au fost colegi, sunt Hanibal Dumitrașcu, cel mai bun coleg și prieten al meu, coleg de grupă, Dumnezeu să-l ierte. Mai am un prieten bun care este la Oradea și este și nașul meu, cel care a stat în cameră cu el în Grozăvești. Mai este Cristian Preda, coleg de grupă. Cătălin Avramescu. Am avut o generație foarte bună. De altfel, nici unul dintre noi nu vorbim urât unul de altul, chiar dacă, de pildă, Cătălin Avramescu e pe zona lui. Eram o mână de oameni. 24 de oameni. Erau mai multe fete, cred că vreo 15 fete și vreo 10 băieți. În cămine, în Grozăvești, mai vindeam blugi.

A venit Revoluția. Eu n-am fost membru de partid, asta-i viața. A venit Revoluția și atunci s-au reînființat specializările care fuseseră desființate: Sociologie, Psihologie și Pedagogie. Eu eram anul IV, trebuia să termin Facultatea de Filosofie. Am făcut Revoluție ca toți studenții din Grozăvești: pe stradă, acasă; n-avem acte de eroism, nu ne batem cu pumnul în piept. Am luat aceeași plasă toți, asta este.

Noi făceam în timpul facultății, începând cu anul III specializări. Unii în Psihologie, unii în Sociologie, unii în Pedagogie. Nu primeam diplomă. Primeam diplomă de absolvenți de Filosofie și tovarășul Nicolae Ceaușescu ne trimitea conform celebrelor repartiții guvernamentale. Eu deja aveam post pe la Bistrița-Năsăud, că plecase soția mea acolo și era treaba cu reîntregirea familiei. Eu, din Alexandria, la Bistrița-Năsăud. Dacă Revoluția venea cu șase luni mai târziu, nu ne-am fi cunoscut, că rămâneam profesor de filosofie la Bistrița. Viața mea ar fi fost alta”, a declarat Pieleanu.