Cum ar ancheta procurorul lui Beuran șpaga pusă soției sale, profesoară, într-un buchet de flori

Cum ar ancheta procurorul lui Beuran șpaga pusă soției sale, profesoară, într-un buchet de flori

Nu știu dacă pe denunțător l-a învățat procurorul ce să facă în biroul pârâtului, dar în cazurile despre care am scris au existat două elemente comune în dosare: cartușul de țigări în care erau băgate bancnotele (100 sau 200 de dolari, asta era șpaga în anii 1991-1993), precum și cuierul cu haine.

În cazul polițiștilor, pe cuierul din biroul lor șpăguitorul atârna punga de plastic în care era cartușul de Kent sau Dunhill, iar deasupra își punea haina. Stătea câteva minute de vorbă cu ”Șefu”, îi promitea marea cu sarea dacă-l ajută, apoi își lua haina din cuier și pleca. Nu lua și punga cu țigările și șpaga băgată în cartuș. Iar după câteva minute de la plecarea lui, intra procurorul și făcea flagrantul. Adică găsea cartușul de țigări în biroul polițistului corupt, iar când îl desfăcea ieșea la iveală și banii cu inscripționarea ”Mită”.

Într-unul dintre cazuri, mi-amintesc că lucrurile au fost pe muche. Polițistul respectiv a văzut punga lăsată pe cuier imediat după plecare individului din birou. A luat-o și a deschis ușa. În anticameră era secretara. A întrebat unde-i individul, să sune la poartă ca să nu-l lase să plece. Omul, însă, părăsise incinta. Polițistul s-a întors în birou înjurând și, cu secretara lângă el, a tăiat cu un cater cartușul de țigări. Două bancnote de câte 100 de dolari s-au ițit din carton. N-a apucat să pună mâna pe ei că în cadrul ușii au apărut procurorul și echipa lui de criminaliști. A avut noroc, pe mâna lui nu s-a găsit praful galben cu care erau marcate bancnotele. Dosarul penal i-a mâncat, însă, luni multe din viață, suspendarea din funcție și terfelirea publică.

Înscenările acestea nu au ținut în fața instanței, probele n-au prea existat sau au fost ușor de demontat.

În cazul medicului din Galați (1994), aranjamentul a fost ca șpaga să se bage în halatul alb, atârnat în cuier. Banii, capcanați, fuseseră puși întâi într-un dosar, împreună cu acte medicale, însă reclamantului i s-a făcut frică, a scos banii din dosar și, în timp ce medicul citea foile, i-a strecurat într-un halat de pe cuier. Ghinion, halatul nu era al doctorului, director de spital!

Când au intrat anchetatorii, la lumina lămpii criminalistice i-au descoperit medicului pe mâini praful galben, însă nu au găsit banii, deși mituitorul le spusese că i-a băgat în halat. Unul dintre ei s-a dus jos, la mașină, ca să-l întrebe pe denunțător unde ar putea fi banii, că nu i-au găsit nimic în buzunare doctorului și nici urme de substanță nu erau pe halat.

Nici acest dosar nu a mers șnur la judecători. Medicul gălățean a fost arestat după flagrant, fiindcă atunci procurorii aveau dreptul să aresteze pentru 30 de zile, și, evident, a fost destituit de la conducerea spitalului. A pierdut tot, dar la final și-a câștigat libertatea și a fost achitat. Cariera i-a fost însă distrusă.