Judecătorii care l-au condamnat pe Corneliu Iacobov arată că, prin inginerii financiare, a urmărit falimentarea societăţii, care, în numai un an şi ceva, a acumulat datorii de 6.000 miliarde de lei vechi.
Acest lucru s-a întâmplat după ce Guvernul a şters datoriilor "istorice" ale rafinăriei. Trei judecători de la Curtea DE Apel Bucureşti au motivat hotărârea prin care Corneliu Iacobov, cel care a controlat RAFO Oneşti din "umbră" a fost condamnat de şapte ani de închisoare. Aceştia susţin că instanţa inferioară, Tribunalul Bucureşti, nu a ţinut cont de declaraţiile unor martori cheie şi nici nu a luat în considerare o expertiză independentă prin care s-a stabilit că rafinăria a fost prejudiciată cu miliarde de lei vechi la nivelul anilor 2000.
Acte ignorate de instanţă Judecătoarea Niculina Alexandru, care a dat soluţia de achitare, a ignorat inclusiv o informare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor din 2004 din care rezultă faptul că "tranzacţiile comerciale şi financiare înregistrate la SC RAFO SA Oneşti şi realizate de inculpaţi sunt asimilate unor fluxuri financiare menite să deturneze sumele de bani pe care rafinăria trebuia să le plătească, sume ce au ajuns în posesia diverselor persoane fizice sau juridice", se arată în motivarea instanţei.
Iacobov chiar şi-a fura căciula
De asemnea, Curtea de Apel a mai stabilit că apărarea lui Iacobov referitoare la faptul că avea tot interesul ca RAFO să funcţioneze, pentru a obţine dividende şi "a nu-şi fura astfel singur căciula", nu poate fi crezută de judecători. "În anul 2002, după ştergerea datoriilor RAFO de către Guvern, societatea a început să acumuleze noi datorii într-un cuantum considerabil - peste 6.000 miliarde de lei vechi, ceea ce a şi determinat intrarea în reorganizare judiciară spre finalul anului 2003, astfel că inculpatul cunoştea situaţia precară a societăţii, fără perspective reale de redresare", se mai arată în motivarea prin care afaceristul băcăuan a fost condamnat la şapte ani de închisoare.
Control prin alte firme
Cu referire la decizia de achitare dată de judecătoarea Alexandru, care între timp a ajuns la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) prin interviu, colegii magistraţi consideră că nu poate fi luată în considerare chiar dacă "niciodată acesta nu a avut calitatea de funcţionar ori de salariat la SC RAFO". Cu toate acestea, Iacobov era acţionar indirect la societatea amintită prin intermediul SC Imperial Oil care avea în structura acţionariatului o altă firmă, în care acţionar majoritar era afaceristul. Atunci când l-a declarat nevinovat, în urmă cu un an, Tribunalul Bucureşti a considerat că "inculpatul nu a semnat nici un act decizional, nu a luat şi nu a dispus nicio măsură concretă cu privire la administrarea sau la activitatea comercială desfăşurată de SC RAFO SA, nu a dat nicio dispoziţie personalului acestei societăţi care să justifice aprecierea că acesta a acţionat în calitate de administrator de fapt".
Martorii au spus altceva Acestă afirmaţie este desfiinţată de instanţa superioară care a considerat că "acesta era persoana care decidea în legătură cu activele sau bunurile sau creanţele pe care SC RAFO SA Oneşti urma să le deţină şi tot el era cel care hotăra când acestea ieşeau din patrimoniul societăţii fiind date în beneficiul unor persoane juridice, conform declaraţiilor martorilor mai multor martori din care rezultă fără dubiu faptul că inculpatul I.C.avea abilitatea să convoace ori de câte ori dorea conducerea executivă a rafinăriei la Bacău". În esenţă, procurorii au susţinut în acest dosar că semnarea a trei contracte, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse petroliere, o garanţia mobiliară asupra pachetului de acţiuni deţinut de RAFO la Electrocarbon Slatina şi de cesiune a unei creanţe în valoare de 224 miliarde de lei vechi deţinută de RAFO la Electrocarbon, au fost întocmite cu scopul de fura pur şi simplu societatea de la Bacău şi de a avantaja Metaleuroest.
Scopul "tranzacţiilor" De aceeaşi părere a fost şi Curtea de Apel Bucureşti care a stabilit că "Metaleuroest deţinea la acel moment 97% din acţiunile Elsid SA Titu, singurul producător concurent de pe piaţa românească de electrozi siderurgici, iar prin achiziţionarea pachetului semnificativ de acţiuni la Metaleuroest, urma practic să dobândească o poziţie de monopol pe această piaţă". Mai mult, "Curtea constată că modul de dobândire a pachetului de acţiuni de către Metaleuroest este identic cu cel prin care RAFO a intrat în posesia pachetului de acţiuni, respectiv prin eludarea pieţei de capital şi apelarea la instanţa judecătorească, prin intermediul unui proces în care ambele părţi au avut un comportat procesual de natură a pune instanţa în poziţia de a lua act de voinţa lor (deşi nu s-a realiza o tranzacţie propriu-zisă, pârâta a fost de acord cu pretenţiile formulate de reclamant). În cadrul acestui simulacru de proces, cele două firme înţelese dinainte nu au încercat nicio clipă rezolvarea amiabilă a litigiului.
O parte din dosarul RAFO În 2005, Corneliu Iacobov, Toader Găurean şi alte alte două persoane, au fost trimişi în judecată, pentru prejudicierea RAFO Oneşti, după ce aceştia au încheiat cu o firmă din Câmpina, Metal EuroEst, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un pachet de acţiuni la Electrocarbon Slatina. Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii DIICOT, Corneliu Iacobov, Toader Găurean - administrator unic la SC RAFO, Liliana Luchian şi Marin Marin sunt acuzaţi că, în perioada 2000 - 2003, s-ar fi asociat în vederea prejudicierii Rafo cu 24.289.450 de lei (peste 240 de miliarde de lei vechi).
Recomandările noastre
