Majoritatea, formată din conservatorii PPE, liberali și social-democrați, riscă să iasă slăbită la alegerile din iunie 2024. Giorgia Meloni intenționează să culeagă la Bruxelles dividendele rezultatului obținut la alegerile din Italia, iar unii conservatori europeni sunt tentați de o alianță cu Fratelli d'Italia

S-a lansat campania pentru alegerile europene. Cu un an înainte de alegeri, programate între 6 și 9 iunie 2024, partidele politice sunt în mișcare. Reuniți la Strasbourg săptămâna aceasta, deputații europeni calculează viitoarea compoziție a hemiciclului și natura alianțelor care ar putea fi făcute acolo între cei 705 de aleși ai săi. Unele scenarii sugerează o reconfigurare profundă a Parlamentului European.

În 2019, conservatorii Partidului Popular European (PPE, 177 de locuri) și social-democrații (S&D, 143) au pierdut majoritatea care le-a permis, până atunci, să congestioneze Adunarea Legislativă. Ei și-au unit forțele cu liberalii (Renew, 101) pentru a sprijini politicile Ursulei von der Leyen, președintele Comisiei din rândurile PPE. În 2024, potrivit sondajelor, aceste trei partide ar trebui să-și dea mâna, dar, cu mai puține locuri fiecare, majoritatea ar fi mai slabă și mai puțin unită. Verzii (72 de aleși), apropiați acestei coaliții, ar cădea. În schimb, extrema dreaptă Identitate și Democrație (ID) și dreapta naționalistă și eurosceptică Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), respectiv 62 și 66 de aleși, s-ar întări.

„Zone de contact”

În acest context „va avea loc un moment de recompunere politică a peisajului european în 2024”, apreciază Stéphane Séjourné, președintele grupului Renew din Parlamentul European. Deocamdată doar PPE își dezvăluie cărțile, cel puțin parțial, ceilalți lasă lucrurile să curgă și pregătesc continuarea, discret. „Manfred Weber crede în revenirea conservatorismului și a religiei. În opinia sa, doctrina creștin-democrată, capabilă să se extindă spre stânga, și-a trăit traiul”, mărturisește unul dintre interlocutorii obișnuiți ai președintelui grupului PPE în Parlamentul European.

„Zonele de contact dintre PPE și ECR există, așa cum arată călătoria în Tunisia [pe 11 iunie] a doamnei von der Leyen, însoțită de Giorgia Meloni - șeful guvernului italian, președintele formațiunii de dreapta Fratelli și ECR - analizează Sébastien Maillard, director general al Institutului Jacques Delors; sau acordurile recente dintre dreapta clasică și extrema dreaptă din Italia, Suedia și în curs de semnare în Finlanda.

Foarte concret, în ultimele luni, PPE, aliat cu ECR (și adesea cu ID), a blocat sau a încercat în mai multe rânduri să blocheze texte privind reducerea utilizării pesticidelor sau refacerea mediului. În ceea ce privește migrația, ei au făcut tot posibilul pentru a face textul acceptabil pentru Roma.

Pe toate aceste subiecte – migrația, tranziția climatică, puterea de cumpărare – care vor fi în centrul campaniei, plus extinderea, PPE cochetează cu ECR. „Este oficial: Weber vrea să construiască o alianță cu extrema dreaptă”, a declarat europarlamentarul macronist Pascal Canfin. În orice caz, Weber vrea să recâștige un electorat care nu se mai recunoaște neapărat în alegerile făcute în anii von der Leyen. De ce nu și Fratelli d'Italia? „Weber a mers la Roma de cinci ori, o vizează pe Meloni”, notează Jean-Dominique Giuliani, președintele Fundației Robert Schuman.

„CDU-CSU, astăzi primul partid al PPE, care ar trebui, la fel ca Fratelli d'Italia, să aibă în jur de treizeci de aleși după alegerile din 2024, nu va lăsa niciodată puterea lui Meloni”, a subliniat o sursă PPE. De fapt, de peste Rin, CDU nu se uită favorabil la aceste manevre. Ce interes ar avea doamna Meloni să părăsească președinția ECR, din care fac parte și Partidul Polonez pentru Dreptate și Justiție (PiS) și partidul spaniol Vox? Ar putea prefera să reunească dreapta italiană – Liga (ID) și Forza Italia (PPE), care guvernează împreună cu ea – și să-și lărgească spectrul cât mai mult posibil. În 2019, a fost posibilă o alianță între ECR și ID, dar războiul din Ucraina a făcut-o imposibilă, deoarece Rusia i-a divizat.

Nimeni nu și-o imaginează pe doamna Meloni dornică să își unească forțele cu Fidesz a lui Viktor Orban, care a părăsit PPE în 2021 pentru a se alătura celor neînregimentați. ECR ar putea avea mai multe voturi în 2024 și ar putea sta mai bine decât Verzii și poate chiar decât Renew, dacă ECR se restructurează”, adaugă Christine Verger, vicepreședinte al Institutului Jacques Delors.

Pentru Weber, Fratelli d'Italia își are locul în grupul PPE. „De la dispariția lui Berlusconi, Weber a fost sigur că Meloni se va alătura ECR. El vede o aliniere reală a planetelor pentru strategia sa”, declară un apropiat al deputatului CSU. Partidul lui Berlusconi, Forza Italia, care este membru al PPE și participă la coaliția Georgiei Meloni, se confunda cu fostul lider. „Ce se va întâmpla cu Forza Italia acum când Berlusconi a murit? Un lucru este cert: PPE nu va rămâne fără un partid în Italia”, analizează un ales al PPE. „Situația politică din Italia poate duce la schimbări semnificative în peisajul european”, confirmă europarlamentarul de la Les Républicains, François-Xavier Bellamy.

„Care sunt liniile roșii?”

„Întrebarea este: care va fi majoritatea parlamentară a viitoarei Comisii?” - insistă domnul Maillard. O coaliție de dreapta între PPE, care ar absorbi o parte din ECR, și Renew? „În acest stadiu, nu este”, spune domnul Séjourné. O coaliție între ECR, PPE și Renew? „Dacă ne aliem cu ECR, atunci de ce să nu ne aliniem cu ID? Unde sunt liniile roșii dintre ECR și ID? Nu le văd”, adaugă macronistul.

„Numai majoritatea VDL are sens”, a spus judecătorul Philippe Lamberts, președintele grupului Verzilor. Înainte de a adăuga: „Coaliția este importantă pentru a instala Comisia. Meloni va dori să monetizeze sprijinul său pentru von der Leyen care, în 2019, a fost aleasă președinte al Comisiei cu doar nouă voturi avans și sprijinul unei părți a ECR. „Această postură a lui Weber este șocantă și îmi imaginez că o șochează și pe von der Leyen”, vrea să creadă Pedro Marques, vicepreședintele S&D, care speră că actuala majoritate poate supraviețui dezordinii momentului.

În timp ce așteaptă să vadă mai clar această strategie, aleșii din toate partidele așteaptă alegerile din iulie în Spania, unde socialistul Pedro Sanchez este slăbit, și pe cele din toamnă din Polonia, unde opoziția s-ar putea mișca împotriva PiS. De asemenea, așteaptă ca doamna von der Leyen, care evident că vrea să candideze pentru un nou mandat, să-și clarifice intențiile.

În culise, se dă o altă bătălie, în care toată lumea speră să reunească partidele tinere care nu sunt încă reprezentate la Strasbourg. Renew a obținut deja asigurări de la mai multe formațiuni (Azione în Italia, Polska 2050 în Polonia…). PPE și ID au ochii îndreptați spre mișcarea fermierilor olandezi, care, în martie, a făcut un progres la alegerile regionale.

Mai putem aminti formațiunea spaniolă Sumar, de la stânga socialiştilor, de care sunt interesaţi Stânga şi Verzii. Și liberalii speră că pot readuce în rândul lor anumite partide din grupul Creștin Democrat, care ar putea fi stânjenite de apropierea dintre PPE și ECR, precum și anumiți membri ai S&D. Bătălia abia a început, dar promite să fie aprigă.

sursa: RADOR / lemonde.fr/