Democrația a încetat să mai fie în Occident un subiect tabu. Din ce în ce mai multe voci avizate se ridică împotriva carențelor acestui sistem.

Cu toate acestea, rămâne actuală celebra butadă atribuită lui Winston Churchill: „S-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care sunt încercate din când în când.” Marele merit al democrației este că reușește să-i alunge fără vărsare de sânge pe acei conducători care greșesc extrem de grav față de marea masă a populației.

La fel de adevărată este însă și constatarea că regulile democratice nu reușesc aproape niciodată să-i constrângă pe aleși să-și țină cuvântul dat alegătorilor. Această problemă ar putea deveni însă mult mai gravă în lipsa unor alegeri libere. În condițiile în care conducătorii ar fi numiți și nu aleși prin votul tuturor, puterea politică ar putea deveni un apanaj al celor care controlează finanțele lumii.

În aceste condiții, rămâne totuși o întrebare - Cum corectăm democrația? În cartea sa „Împotriva democrației”, profesorul de politologie Jason Brennan de la Universitatea Georgetown, aruncă întreaga răspundere pentru problemele democrației pe umerii alegătorilor. Brennan crede că este pe deplin justificat să fie limitată puterea politică pe care o au asupra societății cei incompetenți, ignoranți sau iraționali.

Politologul american spune că bunăstarea tuturor este mult mai importantă decât sentimentele rănite ale celor excluși din sistemul electoral. Ideea nu e nouă și chiar a fost aplicată în Statele Unite. În Connecticut, de pildă, în 1855, cei care voiau să voteze trebuiau să treacă un test că știu să scrie și să citească.

La New York, în 1921, legea cerea ca noii votanți să treacă un test dacă nu puteau dovedi că au o anumită educație școlară. Stânga a considerat însă că aceste restricționări ale dreptului de a vota sunt intolerabile, așa că ele au fost interzise definitiv de Congres în 1975. Brennan nu este însă de acord că dreptul la vot oferă deminitate umană, acesta este doar ideea cu care am fost obișnuiți.

Așa cum, de pildă. unele triburi din Papua Noua Guinee considerau că a mânca trupurile celor morți e o dovadă de mare respect. Pornind de la constatările făcute de Ilya Somin în cartea sa „Democrație și Ignoranță politică” spune că alegătorii nu sunt motivați să acumuleze cunoștințe politice pentru că un singur vot, practic, nu contează.

Politologul american distinge trei mari tipuri de alegători în America. Pe primii, despre care spune că ar face mai bine să stea acasă în ziua alegerilor, îi numește hobiți. Ei nu sunt deloc informați cu privire la politică. Există și un al doilea grup- al huliganilor. Aceștia se interesează de politică ca să se recreeze, urmărindu-și liderii politici favoriți ca pe echipa de fotbal preferată.

Există însă și bestii sau vulcani, alegători care analizează viața politică prin metode științifice și respectă opiniile adversarilor. Acești vulcani iau în considerare argumentele și sunt capabili să-și ajusteze ideile în funcție de realitate! Din păcate, Brennan nu aduce niciun argument că această categorie chiar există.

Nu numai în rândul alegătorilor, dar chiar al aleșilor.

Nici aceștia nu analizează întotdeauna foarte bine măsurile și nu acordă. De obicei, niciun credit argumentele e care le aduc adversarii lor politici. Decizii extrem de complicate, luate de experți, s-au dovedit, până la urmă, erori grosolane. Brennan nu intră în detalii cu privire la examenul pe care ar urma să-l dea alegătorii ca să-și poată exercita acest drept.

Susține însă că, în America, cele mai multe cunoștințe politice le au bărbații albi, cu studii superioare, care locuiesc în Vestul Statelor Unite, în vreme ce, de pildă, femeile de culoare ar avea șanse foarte mici de a trece un test politic de nivel mediu. Cum și unde s-ar da acest examen gigantic, nu spune.

Ideea poate fi atrăgătoare, în ciuda cheltuielilor imense, cu o singură condiție - ca testul să se bazeze strict pe cunoștințe. Orice altă variantă, de pildă evaluarea pozițiilor politice, de extremă sau nu, ar duce invariabil la abuzuri.