Cristina Stamate, DESTIN sub POVARA SINGURĂTĂȚII. „Dacă aș fi rămas gravidă, m-ar fi dat repede deoparte!”

În decurs de numai câteva zile, destinul a mai răpit românilor o stea a teatrului de revistă: Cristina Stamate. Vedeta teatrului ”Constantin Tănase” a murit singură, așa cum a trăit cea mai mare parte a vieții.

Într-un interviu pentru Formula AS, din 2009, Cristina Stamate își explică destinul singurătății, pe care ea l-a ales, după o căsătorie ”de operetă” care a durat 11 ani.

Reporter: E greu pentru o femeie independenta, de cariera, sa tina si o familie?

Cristina Stamate: Mie mi-a fost tare greu, dar acum ma uit in jur si vad ca se poate si ma bucur. S-au mai schimbat vremurile. Eu n-am reusit. Si cel mai rau imi pare ca n-am avut copii. E un regret enorm, cu care platesc meseria asta afurisita. Desi nu e vina meseriei, e vina mea. Dupa ce am divortat, mama, femeie inteleapta, mi-a tot spus: "Fa, mama, un copil. Ti-l cresc eu, nici n-o sa simti!". Eu ii spuneam: "Cum sa fac, mama, sunt divortata?!". As! Am fost proasta. Conteaza enorm sa ai pe cineva al tau, sa nu fii singur mai tarziu. Ce-i drept, era al naibii de greu. Eram dintr-un turneu in altul. Daca as fi ramas gravida, m-ar fi dat repede deoparte. Era o lume foarte dura. Daca te uiti cu atentie la artistele coapte de azi, n-au copii. Azi ma bucur sa vad tot felul de vedete ca-si duc sarcina la vedere, cu mandrie. Ma bucur ca e asa. E formidabil sa fii mama. E greu in primul an, am vazut la prietene, e cumplit, dar trece, cu umor si cu forta, si ce urmeaza e fascinant.  

O mare victorie obținută de Steaua s-a născut după ce un adversar și-a provocat, stupid, o comoție cerebrală. Video

Păpușa Nadia, vândută la prețul unui iPhone. Colecționarii se bat pe ea

Reporter:  De ce n-ati mai vrut sa va recasatoriti?

Cristina Stamate: Nu din dezamagire nu m-am mai casatorit. Ci fiindca m-am obisnuit cu binele. Cand esti asa independent si activ ca mine, nu simti singuratatea. Ca-ti mobilezi viata cu lucruri frumoase, lucruri pentru care arzi, care te pasioneaza. Singuratatea devine ca un drog, e o forma de bucurie. Cand ai independenta financiara, cand ai o meserie care-ti place, care te preocupa, in care ai succes, cand ai prieteni, te obisnuiesti cu modelul "cand vreau lume, iesiri, le am, cand nu, lasati-ma in pace". Am cartile mele, televizorul meu, gandurile mele. Si cand ma satur de ele, gatesc, chem prieteni, se umple casa de lume. Sigur, asta tine o vreme, pana la o anumita varsta, cand esti neputincios, cand ai nevoie de alt fel de prezenta, de mai multa afectiune. Nu stiu cum va fi atunci. Dar zarurile mele sunt aruncate deja, ca sa mai schimb ceva.