Am aflat povestea captivantă a grecului Kostas Choumis, singurul fotbalist interbelic din Balcani care a jucat în două Naționale, pentru țara lui de origine, dar și pentru România, de la fiul său, Nicolae (Nicky). În anul 1939, când evolua la Venus, a devenit cetățean român, numele lui devenind Constantin Humis

Fiul lui, Nicky, la rându-i străjer devotat la curtea regelui Sport, s-a decis să scrie o carte în memoria părintelui său, primul marcator al unei echipe românești din Cupele Europene. 

Am scormonit împreună prin arhiva jurnalistică a vremii, impresionați de eleganța stilului abordat pe atunci, fără a eluda, însă, picanteriile. Nicky s-a pus pe depănat amintiri de familie... S-a conturat, astfel, un tablou impregnat de culorile de un viu- transparent al vremurilor de altădată.

Coșmarul Naționalei

Născut în Pireu, la 20 noiembrie 1913, Humis era atacant. Cel mai mare al anilor , 30, zic unii. În 1933, a părăsit praful jocurilor de copii şi a trecut la seniorii lui Ethnikos. Primul sezon a fost mai greu. Îşi va lua revanşa în al doilea, atunci când, în zece partide, avea să puncteze de 15 ori! A fost golgeterul Greciei până în anul 1960! În naţionala Greciei prinde nouă partide şi reuşeşte șapte goluri. Două dintre ele, în poarta României.

În 1936, echipa Venus i-a propus un contract cu o sumă fabuloasă. Humis îşi dă acordul şi vine la Bucureşti. Din 1939, președintele Venusului, ministrul de Interne și mâna dreaptă a regelui Carol II, Gabriel Marinescu, care îl făcuse protejatul lui, l-a convins să ia cetățenia română și, din 1940, Constantin Humis a jucat în naționala României.

Arbitrul eleganței bucureștene

„În România s-a remarcat prin jocul spectaculos, entuziasmant. Era adulat de toți spectatorii, nu numai de supor- terii venusiști. A fost o perioadă în care fanii spuneau în loc „de hai, să vedem meciul Venus-Ripensia”, „hai să-l vedem pe Cuștică”.

Porecla care i s-a tras de la pronunția greșită a numelui Costică. I se zicea și plăcintarul, o specialitate à la grec. Când intra în restaurantul Cina, impresiona prin eleganță. De fapt, mult timp a impus moda printre reprezentanții protipendadei”, măr- turisește Nicky.

Cu el, Venus a câștigat campionatele din 1937, , 39 și , 40. Humis rămâne în istorie drept primul marcator pentru o echipă românească în competițiile europene, Cupa Campi- onilor Centrului Europei, Mitropa Cup 1937, în meciul Venus – Ujpest.

Calvarul repatrierii

A doua Conflagrație mondială i-a distrus cariera și, după război, fiind regalist convins, a fost trecut pe lista neagră a noului regim c o m u n i s t . S-a căsătorit cu Veturia Dobriță, o ardeleancă get-beget din Arad și a avut doi copii: Nicolae și Marilena. Din 1956, a cerut repatrierea în Grecia împreună cu familia, dar toate întâmpinările i-au fost refuzate. În 1965, a primit o viză turistică singur și nu s-a mai întors, începând să facă de- mersuri prin O.N.U. și alte instituții pentru reîntregirea familiei. „De abia în 1969 tatăl meu a reușit să le adu- că în țară pe mama, acum în vârstă de 88 de ani, și pe sora mea, iar după un an și pe mine”, spune Nicky. Pe 20 Iulie 1981, la 67 de ani, Costică avea să- și încheie, la Atena, ultimul contract. Cel cu viaţa!