Pe data de 19 august, anul acesta, avea loc tragedia de la 2 Mai, când un tânăr de 19 ani, Vlad Pascu, drogat crunt, a ucis cu maşina alţi doi tineri şi a mai rănit grav câţiva din grupul lor de opt persoane. Primele informaţii, rezultate în urma unor investigaţii făcute mai ales de presă, şi mai cu batista pe ţambal de către poliţie, arătau că Vlad Pascu putea fi oprit să comită această nenorocire. Dacă poliţiştii şi-ar fi făcut datoria. Şi dacă, în general, în România, bătălia cu drogurile s-ar fi dat cu adevărat şi nu era doar un spectacol de operetă, în care din când în când sunt prinşi vânzători mărunţi. Săgeţi, cum li se spune

În faţa acestei realităţi dure, la sfârşitul lunii august, mai exact pe 29 august, la zece zile de la tragedie, ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, făceau un anunţ îngrozitor: „Bătălia cu drogurile la categoria adulţi e pierdută. Prioritar este să salvăm tânăra generaţie”.

Statul român se declara învins. Răpus în bătălia cu unul dintre cele mai mari flageluri care întunecă omenirea: traficul şi consumul de droguri. Ridica mâinile în faţa traficanţilor, de nestăvilit cu puţinele mijloace pe care le are statul român, dar şi de multa nepricepere a celor care ar trebui să organizeze această bătălie. Fiecare cetăţean, conform declaraţiei lui Predoiu, de fapt este singur în faţa acestei primejdii. Singur şi fără sprijin în a deveni consumator şi a-şi nenoroci viaţa. Singur şi nesprijinit de nimeni în a-şi nenoroci familia şi a-i nenoroci şi pe alţii.

Două săptămâni mai târziu, mai exact pe 15 septembrie, atunci când Cazul „Vlad Pascu” începuse să-şi dezvăluie secretele, când se afla că părinţii lui Vlad erau oameni foarte bogaţi, dar care nu-şi prea puteau justifica averea, existând suspiciunea că ea are legătură cu traficul de droguri, dar şi când se afla că Vlad Pascu, în acea zi nenorocită de 19 mai, nu consumase singur stupefiante, ci împreună cu alţi copii de mahări, al căror nume nu a fost pronunţat niciodată până acum, premierul Marcel Ciolacu s-a gândit să mai dreagă busuiocul: „Nu pot să fiu de acord că am pierdut bătălia cu drogurile. Aceasta va fi pierdută doar când o vom abandona noi”.

Au abandonat-o, sau nu? Să vedem în continuare dacă statul român a rămas cu mâinile ridicate în faţa traficanţilor şi a consumatorilor, mărginindu-se să consemneze nenorocirile pe care aceştia le produc în societate, sau, dimpotrivă, a luat măsuri drastice? Pentru că măsuri drastice înseamnă ce a spus Marcel Ciolacu: „Bătălia va fi pierdută doar când o vom abandona noi”.

Să nu dăm verdicte. Ci să privim realitatea

Noaptea de 22 spre 23 octombrie, adică la o lună după declaraţia lui Marcel Ciolacu. În Sibiu, un apel la 112. Un tânăr pe nume Andrei anunţa că tatăl său zace pe jos şi nu mai respiră. Examinarea cadavrului de către anchetatori a dus la concluzia că moartea bărbatului fusese violentă. Survenise în urma unor lovituri multiple, cu pumnii şi cu picioarele. A doua zi, Andrei Ioan Nemţiu, 25 de ani, îşi mărturisea fapta. Drogat, îşi bătuse tatăl, pe Nicolae Liviu Nemțiu, de 50 de ani, inginer agronom, consilier superior în cadrul Direcției Județene pentru Agricultură Sibiu, până îl omorâse.

Andrei Nemţiu era vechi consumator de droguri şi cu mari probleme. În februarie 2021, fusese internat nevoluntar la psihiatrie. După doar o lună, era externat, sub motivul că „este liniștit, cooperant, are un comportament adecvat situației”, dar și pentru că „acceptă tratamentul de specialitate”.

Aceste argumente au stat la baza hotărârii instanţei. Care i-a dat drumul acasă. Numai că, doi ani și jumătate mai târziu, în septembrie 2023, cooperantul, liniştitul Andrei, care îşi lua şi tratamentul, a fost din nou internat cu forța la Psihiatrie, la solicitarea familiei. Fusese găsit drogat praf pe o stradă din Cisnădie. La spital, Andrei a spus că nu-şi mai ia tratamentul, pentru că pastilele „îl omorâseră”, timp de nouă luni cât le luase. I s-a dat drumul din nou. Tot liniştit, şi tot sub tratament. În noaptea de 22 spre 23 octombrie, şi-a omorât tatăl în bătaie.

Marţi, 12 decembrie, în Oradea de data asta. La ceva mai mult de patru luni de la declaraţia lui Predoiu şi la mai puţin de patru luni de la declaraţia lui Ciolacu. Un telefon la 112 anunţa că pe trotuarul din faţa unui bloc din cartierul Prima Nufărul, zac trupurile a doi bărbaţi. Când au sosit la faţa locului, poliţiştii şi salvarea, au constatat că era vorba despre un bărbat de 53 de ani, înjughiat grav, şi un tânăr care avea răni superficiale de cuţit. Bărbatul a intrat în stop cardio-respirator, a fost resuscitat, dar la spital a făcut din nou stop cardio-respirator şi a murit. Adevărul aflat de cei care au cercetat cazul a zguduit nu numai Oradea, ci şi întreaga ţară.

Tânărul de 23 de ani cu răni superficiale era fiul bărbatului asasinat. Tatăl, care avea o mică afacere în Beiuş, venise de o săptămână la Oradea, unde locuia fiul, pentru că aflase că acesta începuse să consume droguri. Voia să îl supravegheze şi să îl ajute. Să-l scape de nenorocirea numită droguri. A fost înjunghiat mortal, de către fiul drogat sau în sevraj. Încă nu se ştie exact, pentru că nu a ieşit analiza toxicologică. Tânărul s-a automutilat după aceea, minţind că a fost în legitimă apărare. Că de fapt tatăl l-a atacat.

Asta sunt întâmplările, după declaraţiile premierului şi a ministrului Afacerilor Interne, în legătură cu drogurile. Două grozăvii! Care, din păcate, nu sunt singurele. Lista este mai lungă. Ne-am oprit doar la acestea, pentru că, efectiv, au îngrozit opinia publică.

Pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă, adică de la declaraţiile celor doi, nu s-a destructurat nicio reţea, nici mică, nici mare de traficanţi şi nu s-a raportat nicio captură de proporţii. Doar mici săgeţi, de regulă şi consumatori, cu câteva grame la ei.

Judecaţi dumneavoastră acum. Am vrut să pierdem această bătălie împotriva drogurilor, sau am fost neputincioşi? Predoiu a spus că la categoria adulţi, bătălia a fost pierdută. Vi se pare că la categoria adolescenţi şi tineri ea a fost câştigată?

Editorialul poate fi văzut AICI