Dosarul „R”, pe care-l prezentăm astăzi, poate fi asemănător cu cel al ministrului Educației, Mircea Dumitru, sau nu. CNSAS trebuie să ne dea un verdict oficial, mai clar decât în 2007

Evenimentul zilei nu și-a propus niciun moment să-l denigreze pe ministrul Educației, profesorul Mircea Dumitru. Dar o știre de la o sursă credibilă dintr-o instituție, în contextul în care CNSAS scotocea prin arhive pentru a verifica miniștrii din cabinetul Cioloș, trebuie să fie aruncată în spațiul public pentru că altă posibilitate de a afla adevărul nu există. La fel procedăm și când informațiile vin de la DNA, Poliția, ministere, servicii secrete etc. Ziaristul are în minte și alte situații și argumente pe care se bazează atunci când decide că trebuie să publice informația de la „sursă” fiindcă vrea să scoată adevărul la lumină.

FOTO: Cel care are dosar de Rețea îl poate cere de la CNSAS și îl poate face public 

În prima știre publicată de EVZ, s-a spus că, la verificarea dosarului de către CNSAS, s-a descoperit că ministrul Mircea Dumitru a colaborat cu Securitatea, recrutat în 1980, când era student. În Dosarul de rețea (11 file) se găsise Angajamentul și două note informative, iar sursa noastră spunea că, așa cum se procedează în mod normal, se vor căuta alte note ale informatorului și în alte dosare.

Pe ce ne-am bazat când am decis publicarea acestei informații:

1.În 2007, Mircea Dumitru a primit o adeverinţă de la CNSAS în care se scria că are Dosar de rețea (numit cu indicativul „R”), adică de informator. Dacă era urmărit de Securitate, atunci dosarul ar fi avut indicativul „I”. CNSAS preciza, în baza legii din 1999, că Mircea Dumitru nu a făcut poliție politică. Oficial, nu știm în momentul de fața dacă conținutul dosarului lui Mircea Dumitru mai este același cu cel din 2007 și trebuie avut în vedere că legea CNSAS s-a schimbat.

2.Am văzut multe dosare de informatori și știm ce conțin și cum s-au descoperit, ulterior, alte documente.

Astăzi vă prezentăm un Dosar de rețea care arată cum procedau securiștii cu un informator, de la recrutare până la abandonare. Și din acest dosar lipsesc file, ce se regăsesc probabil în alte lucrări ale Securității. În afară că veți vedea cum se infiltrau securiștii în viața unui om, veți constata și că cei care nu doreau să colaboreze găseau tertipuri ca să iasă de sub tutela oragnelor.

Caracterizarea generală

Într-o „Caracterizare-Generală. Privind pe informatorul necalificat Manolache Gavrilă” din 27 iunie 1956, locotenentul de contrainformaţii Mihai Secrieru nota: „Informatorul necalificat „Manolache Gavrilă” a fost recrutat în anul 1953 cu scopul de informare generală în sectorul său de activitate.

În această perioadă de colaborare cu organele de contrainformaţii susnumitul a dat şi unele rezultate bune în munca noastră, reuşind să se achite în bună măsură de sarcinile pe care le-a primit, însă aceasta nu a fost o muncă continuă la el, ci în ultimul timp a neglijat complet această sarcină pe care a avuto de la acestea organe.

Nu a luat parte la toate întâlnirile fixate şi nici material informativ nu a adus, cu toate că în sectorul său de activitate se petrecea cam multe lucruri, pe care noi nu le cunoşteam deoarece el nu le semnala la timp, ci numai atunci când noi îi ceream anumite probleme precise de la el.

Acestea întâlniri nu le putea justifica, deoarece de multe ori a fost văzut când mergea acasă şi trecea pe lângă locul de întâlnire şi nu venea, iar când era întrebat spunea că nu a putut veni din cauza serviciului aglomerat, fapt ce a făcut să şi ne minte în unele cazuri.

Cu toate că este un element capabil şi cu frumoase perspective de desvoltare, s-a constatat din partea lui că nu are spirit de orientare şi de sesizare şi nu este apt muncii noastre.

De oarece este un element ce pe viitor nu are posibilităţi de informare, nu are relaţii cu elemente ce interesează munca noastră, consider că nu mai este necesară rămânerea lui în agentură pe mai departe şi că merită să fie exclus din reţea ca balast”.

Cum se făcea recrutarea unui informator

Pe 2 septembrie 1952 un sublocotenent întocmeşte un „Referat privind pe Elev Serg. P.G.”, din care cităm:

„Propun susnumitul elev de a se aproba ca informator necalificat în sectorul în care respectivul face serviciu, în scopul de a ne semnala toate deficienţele şi manifestările duşmănoase care s-ar putea produce în acest sector. (…)”.

După mai multe laude la adresa elevului-sergent, sublocotenentul prezintă superiorilor săi Planul recrutării, care avea să fie aprobat pe 9 septembrie 1952: „Planul recrutării: După ce voi primi aprobarea lui ca informator necalificat de la D.C.I.F.D. îi voi da 2 întâlniri la un loc potrivit din unitate, unde nu putem fi văzuţi de nimeni şi vom discuta cu el probleme generale, în scopul de a-i verifica înclinaţiile pe care le are respectivul şi felul cum vede el acţiunile duşmanului de clasă.

La ultima întâlnire îi spun că noi am apreciat că este un element bun şi în viitor va colabora cu noi, însă trebuie ca să dea dovadă de un element serios şi conspirativ.

După aceasta îi iau un angajament scris, în care să-mi asigure conspirativitatea în ceea ce priveşte relaţiile pe care le va avea cu noi.

După aceasta îi dau data, locul şi ora unde ne vom întâlni în viitor”.

Informatorul necalificat începe să fie „balast”

Într-o „Caracterizare” din 13 ianuarie 1955, ofiţerul de legătură atrage atenţia că informatorul, ajuns între timp locotenent, „nu şi-a dus la îndeplinire sarcinile trasate în bune condiţiuni şi nici nu a respectat întocmai sarcinile pe care le-a primit de la ofiţerul de Contrainformaţii. (…) Cu toate că i s-a fixat întâlniri, însă nu a prea respectat, motivând că nu are timp şi că este ocupat, iar în ultimul timp cu mare greutate a dat trei note informative... Pe viitor se va intensifica munca cu acest informator şi dacă rezultatele continuă să fie slabe se va exclude din reţeaua informativă ca balast”.

Primele semne că informatorul nu prea era interest de colaborarea cu organele apar într-o „caracterizare” din 9 septembrie 1954, unde se spune: „În cadrul unităţii sale a avut ca sarcină să semnaleze ce se petrece acolo şi să se împrietenească cu un element duşmănos, însă acesta nu a făcuto şi nici nu a dat nici un fel de material informativ despre el cu toate că avea posibilitatea de ai cunoaşte multe părţi negative ale acestuia”.

Hotărârea de exludere din reţea

Pe 15 iunie 1956, locotenentul de contrainformaţii Secrieru Mihai elabora Hotărârea privitor la excluderea din reţea a informatorului necalificat Manolache Gavrilă, care, ulterior era aprobat de doi din şefii săi. El scria că, în urma studierii dosarului personal al informatorului necalificat „Manolache Gavrilă” şi a mapei anexe a constatat:

„Recrutarea (informatorului - n.r.) s-a făcut pe bază de sentimente patriotice. La recrutare susnumitul nu a dat nici un fel de material informativ, însă la propunerea de a colabora cu organele noastre, susnumitul a acceptat repede şi de bună voie de a colabora cu organele de contrainformaţii. (…)

Materialul informativ furnizat de informatorul necalificat „Manolache Gavrilă” nu a fost de calitate, ci majoritatea lui s-a referit la fapte de indisciplină, comentări de ordine sau nemulţumirile a unor cadre că nu mai vrea să stea în armată, însă nu a stabilit cauzele acestor redate de el, cu toate că în acest sens a primit sarcini ce ne interesează pe noi, material care s-a exploatat pe linie de comandă.

Faptul că acest informator nu a prea dat rezultatele dorite în munca noastră, este şi faptul că cu acest informator s-a lucrat în afara casei de întâlnire, unde munca de instruire şi educare s-a făcut în mod defectuos, care a dus după sine rezultate nesatisfăcătoare în muncă.

Deasemeni nu a fost o muncă continuă de educarea acestui informator, prin aceia că nu a respectat întâlnirile planificate şi fără a avea în acest sens o justificare concretă. (…)

Faţă de materialul informativ furnizat de acest informator, nu s-a putut lua nici o măsură operativă, nu s-a deschis dosare de verificare sau de acţiune. (…)

În ultima periodă de aproape 2 luni de zile nu a mai venit nici la o întâlnire, fără a avea un motiv bine justificat, ci acestea le justifica că a uitat.

Nu a dat loc la provocări în munca noastră, la deconspirări şi nici nu a fost recompensat în această perioadă. (…) Fapt pentru care propun spre aprobare excluderea din reţea a informatorului necalificat „Mandache Gavrilă” ca balast”.

Hotărârea a fost aprobată de căpitan M. Bordan şi maior V.Ranga, cu tot cu greşeli de scriere şi cu numele de cod „Mandache” în loc de „Manolache”.

Nota explicativă de abandonare

Tot pe 15 iunie 1956, căpitanul M. Bordan întocmea „Nota Explicativă cu privire la informatorul necalificat”, în care consemna:

„În ziua de 14.06.1956 m-am întâlnit cu informatorul necalificat „Manolache Gavrilă” în afara oraşului Călăraşi (pe malul Borcei) unde am discutat cu susnumitul de la orele 21,00 la 21,45. Atât din discuţiile duse cu susnumitul cât şi din studiul dosarului personal şi anexă a rezultat că cele raportate de lucrătorul operativ în hotărârea cu propunerea de excludere sunt juste.

Informatorul necalificat „Manolache Gavrilă” deşi este candidat de partid de 6 săptămâni, lucrătorul operativ Lt. Secrieru Mihai nu a cunoscut această problemă până în seara zilei de 14.06.1956, aceasta datorită superficialităţii şi lipsei de răspundere pe care susnumitul a manifestato faţă de ordinul M.A.I. Nr. 15 privitor la munca de agentură. (…) Ţinând seama că informatorul este candidat de partid conform Ordinul M.A.I. propun a se aproba excluderea din reţeaua informativă”. Ultimul act din dosar este al informatorului, care își ia angajamentul să nu desconspire colaborarea cu organele de securitate.