Helen Duncan, ultima femeie medium considerată vrăjitoare, a trăit până în 1944. Ea fost condamnată la moarte după ce a practicat nenumărate şedinţe de spiritism, însă a reuşit să scape.

Helen Duncan este ultima femeie care a fost acuzată de practicarea vrăjitoriei, fiind acuzată oficial sub secţiunea 4 a Actului de Vigilenţă, o lege din anul 1824, sub acuzaţia de practicare a ghicitului viitorului, spiritismului şi astrologiei.

Femeia s-a născut pe data de 25 noiembrie 1897 în Callander, un orăşel din comitatul Stirling, iar potrivit martorilor, micuţa Helen ar fi dobândit calităţi de medium încă din copilărie. Ea relata întâmplări care ulterior s-au întâmplat, uimind oamenii din jur.

În 1926, Helen s-a declarat medium şi a început şedinţele de spiritism. Mai târziu, ea s-a căsătorit  cu Henry Duncan, de formaţie librar şi anticar, care susţinea practicile soţiei sale pe care o considera specială.

Helen a devenit celebră în Anglia pentru calităţile sale paranormale, lucru care atrăgea oameni din întraga ţară.

Astfel, tot mai multe eprsoane apelau la ea pentru a lua legătura cu cei morţi, dar şi pentru a prevesti evenimentele ce urmau să se petreacă. Cu toate că aceste şedinţe nu erau gratis, Helen lucra şi la o fabrică de înălbitori pentru a-şi întreţine cei şase copii (a avut în total nouă).

Şedinţele erau tot mai bizare, deoarece cosntau în materializarea unei mari cantităţi de ecoplasmă care ieşea din gura femeii. Ectoplasma din domaniul paranormalului este un termen specific care descrie materializarea unei substanţe „exteriorizate” de medium atunci când acesta intră în transa preliminară invocării spiritelor. Acest material bizar apare şi se revarsă de obicei din gura persoanei cu rol de medium şi este folosită de entităţile spirituale care îşi înfăşoară în ea trupurile lor imateriale pentru a interacţiona cu lumea fizică, palpabilă.

Faima femeii a apus în 1928, când fotograful Harvey Metcalfe a realizat o şedinţă foto în care a surprins scene din timpul unei şedinţe de spiritism, inclusiv apariţia spiritului „Peggy” , cel despre care Helen spunea că discută mereu.

Trei ani mai târziu, Asociaţia Spiritiştilor din Londra, un for în care se cerceta serios fenomenologia paranormală a descoperit cu stupoare că ectoplasma materializată de Helen, era de fapt compusă din pânză de tifon, hârtie şi albuş de ouă...

Totul era o escrocherie, însă femeia nu a vrut să recunoască. Atunci, membrii asociaţiei i-au spus să înghită o mică cantitate de albastru de metilen , însă femeia a refuzat acest lucru.

Mai mult, în timpul unei şedinţe de spiritism din Edinburgh, pe când spiritul unei fetiţe ar fi apărut în cameră, cineva a aprins lumina în cameră, iar spiritul s-a dovedit a fi o păpuşă confecţionată din ciorapi şi cârpe...

Membrii cercului de spiritism au chemat urgent poliţia iar Helen Duncan a fost amendată pe loc cu suma de 10 lire sterline, scrie descoepră.ro.   În cel de-al doilea Război Mondial, Helen şi soţul ei trăiau în Porthsmout, unde era şi Cartierul General al Flotei Militare Britanice, faimoasa Royal Navy, loc în care l-a cunoscut şi pe Winston Churchill, cel mai faimos şi apreciat premier britanic din istorie. Întâmplarea a făcut ca 1941, în timpul unei şedinţe de spiritism a apărut spiritul unui marinar care tocmai murise în timpul scufundării unui vas de război intitulat Barham.   Culmea a fost că, exact în aceiaşi zi, vasul HMS „Barham” fusese scufundat în urma torpilării sale de către submarinul german U-331 în apele Mediteranei. Conform politicii dusă de Consiliul de Război Britanic, pierderea navei a fost oficial dată publicităţii de-abia câteva luni mai târziu de la incident, pentru a nu influenţa moralul populaţiei pe timp de război şi a duce în eroare serviciile secrete germane.     După această prezicere, Helen şi alte trei persoane au fost arestate sub secţiunea 4 a Actului de Vigilenţă, o lege din anul 1824, sub acuzaţia de practicare a ghicitului viitorului, spiritismului şi astrologiei. Cum prin aplicarea legii din anul 1824, Helen ar fi scăpat doar cu o amendă modică, procurorul a cerut aplicarea punctului 4 din celebrul Witchcraft Act din anul 1735, un cod de legi mult mai aspru în privinţa vrăjitoriei.  

Helen a murit în 1956

    Procurorul care i-a instrumentat cazul, a fost într-atât de tributar tradiţiei conservator-victoriene încât a cerut condamnarea femeii la moarte. Cum erau totuşi în Secolul 20, judecătorii au hotărât pedeapsa cu închisoarea. Unii dintre cercetători şi istorici susţin că această comutare în pedeapsa cu închisoarea pentru câteva luni ar fi avut loc în urma intervenţiei lui Winston Churchill, el însuşi un pasionat al ocultismului, membru în Ordinul Vechilor Druizi, o societate ocultă, interesat printre altele de capacităţile paranormale ale scoţienei. Aceiaşi istorici afirmă că în lunile în care a stat închisă, Helen Duncan i-ar fi comunicat lui Churchill informaţii importante cu privire la modul de desfăşurare al războiului, şi implicit sugestii valoroase în cazul deciziilor şi acţiunilor ulterioare ale celui supranumit „Buldogul” pentru tăria sa interioară şi dârzenia proverbială.