Ciudata agendă a G7: Grecia, Ucraina și textilele!

Ciudata agendă a G7: Grecia, Ucraina și textilele!

„La ce ne putem aștepta de la summitul G7? La fotografii frumoase!” Astfel a caracterizat un apropiat al Angelei Merkel, citat de Le Monde așteptările de la reuniunea în Alpii Bavariei a liderilor celor mai puternice 7 state din lume.

Într-adevăr, cu câteva ore înaintea summit-ului care se ține duminică și luni la Elmau, în sudul Germaniei, și la care participă liderii Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Japoniei, Marii Britanii și Statelor Unite, așteptările erau modeste. O dovedește „liniștea frapantă” din ultimele săptămâni a participanților. Un semn care spune totul, potrivit lui Jan Techau, directorul pentru Europa al Fundației Carnegie.

„G7 nu mai este un mecanism pertinent pentru a rezolva probleme”, susține el. „Importanța lui s-a diminuat pentru că și importanța statelor care îl compun a scăzut.”

Grăitoare în acest sens este și amploarea fără precedent de scăzută care însoțește de obice aceste summit-uri.

Fidelă reputației sale, Angela Merkel și-a asumat buna organizare a summit-ului, făcând vizite în această lună celor șase omologi ai săi. Și la Elmau, totul este organizat de câteva săptămâni.

Cele 15 pagini ale comunicatului final sunt aproape gata, însă, ca de obicei, Grecia și Ucraina ar putea din nou perturba arajamentele. Discuțiile între Atena și creditorii săi ar fi „mai aproape a oricând de un acord”, susține premierul Tsipras, însă numeroși responsabili politici nu-și ascund scepticismul după anunțul de joi când Grecia a cerut să-i fie comasate tranșele pe care trebuie să le restituie FMI în iunie.

În ceea ce privește Ucraina, dacă este de așteptat o condamnare a noilor escaladări conflictuale din teren și la o reconfirmare a menținerii sancțiunilor contra Rusiei, rămâne de văzut care va fi nivelul și tonul acuzațiilor. În ajunul reuniunii din Bavaria, Frața și Germania încercau să minimalizeze reluarea luptelor în regiunea Donețk.

Cum va reacționa Washintonul la această nouă surdină pusă de europeni, de vreme ce Casa Albă s-a arătat și în trecut iritată de tendița franco-germanilor de a trata agresorul și victima cu aceeași măsură?

Totuși, deși Statele Unite au manifestat rezerve față de acordul de la Minsk, divergențele cu țările europene s-au mai aplanat, a apreciat Derek Chollet, fost consilier al lui Obama, astăzi expert la German Marshall Fund:

„În urmă cu un an, Statele Unite erau sceptice privind capacitatea europenilor de a adopta sancțiuni împotriva Rusiei și a le aplica. Astăzi, prioritatea lui Obama va fi să prezerve unitatea transatlantică în fața Moscovei.”

Într-un interviu pentru Le Monde, președintele ucrainean Petro Poroșenko a insistat asupra importanței acordurilor de la Minsk:

„De la jumătatea lui februarie, nu au mai fost ofensive majore. Însă nu s-a înregistrat o încetare totală a focului. Totuși, nu avem de ales: aceste acorduri constituie singura soluție.”

Celălalt subiect major ales de Merkel pentru summit este clima. În timpul primului G7 pe care l-a prezidat, în 2007, cancelarul german a obținut de la președintele american George W. Bush recunoașterea faptului că schimbările climatice sunt reale și sunt produse de către om. Nemții au numit-o „Cancelarul climei”. O poreclă întărită de decizia sa, după catastrofa de la Fukushima, de a renunța la energia nucleară.

Însă pariul este departe de a fi câștigat, iar renuțarea la centralele nucleare a dus la o creștere a consumului de cărbune, foarte poluant. Pentru a-și recâștiga o parte din credibilitatea pierdută în urma acestui calcul eronat, Merkel face din reușita conferinței de la Paris asupra climei o miză personală. Alături de François Hollande, ea va pleda la Elmau pentru o mai mare implicare a G7 în reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră și în ajutorarea financiară a țărilor din Sud pentru a se dapata șa schimbările climatice.

O miză internațională dublată de una națională pentru cancelar, care nu exclude o guvernare alături de Verzi după 2017. De asemenea, nu întâmplător, Merkel a dorit ca G7 se discute și chestiuni ca rezistența la antibiotice sau calitatea muncii, mai ales în industria textilă din țările sărace. Sunt două teme care îi permit să-și consolideze imaginea de cancelar al săracilor.