În 1900, a fost numit la conducerea serviciului de chirurgie al Spitalului Israelit din Iaşi, iar în 1906 a fost înfiinţat pentru el, la Spitalul „Sfântul Spiridon”, un serviciu chirurgical.

La 26 noiembrie 1904 a fost înaintat la gradul de profesor definitiv. A creat şi la Iaşi un muzeu cu piese anatomice după modelul celui realizat anterior la Bucureşti.

A fost primul medic care a introdus, la Iaşi, rahianestezia, fără a exclude celelalte tipuri de analgezie. Tot la Iaşi, a impus metoda asepsiei în chirurgie.

A imprimat chirurgiei româneşti o paternitate franceză, iar, astfel, chirurgia românească din primele decenii ale secolului XX s-a dezvoltat la un nivel comparabil cu cel al chirurgiei europene.

La Paris

Medicul Ernest Juvara, anatomist şi chirurg, s-a născut la 14 mai 1870 la Bârlad. A urmat clasele primare la Institutul „Urechia” din Bucureşti, apoi a absolvit Colegiul „Sfântul Sava” în 1888. În acelaşi an, a plecat la Paris şi s-a înscris la Facultatea de Medicină.

În perioada 1890-1893, a lucrat în clinici renumite din Paris. În paralel, a lucrat în laboratorul de anatomie condus de Paul Poirier, care i-a apreciat talentul de desenator.

Aici l-a întâlnit pe reputatul medic Thoma Ionescu. În 1894, când profesorul Poirier s-a hotărât să editeze un tratat de anatomie umană, i-a încredinţat lui Thoma Ionescu un capitol, iar Ernest Juvara a fost însărcinat cu executarea disecţiilor şi a desenelor.

Atunci a desenat aproape 100 de planşe murale, pe care le-au folosit mulţi ani studenţii medicinişti.

Anatomist şi desenator ştiinţific

Tot la Paris, a legat o strânsă prietenie cu Theodor Pallady şi a început să frecventeze atelierele de pictură ale lui Gustave Moreau şi Jean Aman, unde şi-a desăvârşit tehnica desenului, a perspectivei grafice şi a culorii. În atelierele de pictură l-a cunoscut şi pe Ştefan Luchian.

În 1892, Ernest Juvara a publicat, împreună cu H. Friteau, „Quinze leçons d’anatomie pratique”, lucrare ilustrată cu 84 de desene şi scheme originale realizate de el.

Cartea a avut un succes mare şi l-a consacrat ca anatomist şi desenator ştiinţific. A publicat apoi, împreună cu F. Legueu, cartea „Des aponevroses de la paume de la main”.

A editat un „Manual de anatomie chirurgicală”, pentru care a efectuat peste 250 de planşe în culori, care au ilustrat tratatul.

În 1931, profesorul Jean Louis Faure, care i-a vizitat clinica, impresionat de valoarea planşelor, i-a propus să le doneze Academiei de Medicină din Paris.

A fost preşedinte al Societăţii Române de Chirurgie în perioada 1929-1930. S-a bucurat de o stimă şi de un renume care au depăşit graniţele ţării. Dintre cele peste 230 de lucrări elaborate, mai mult de o treime se referă la patologia osteoarticulară, ceea ce i-a creat un renume în domeniu.

A murit la 5 mai 1933, în urma unui accident casnic, după ce a fost electrocutat de lampa pe care o folosea la citit.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric