Iată, de pildă: ”Pe masă, trebuie să mai rămînă puțină foame. Chiar și cupa de nectar trebuie smulsă de la buzele omului. În dorul de un lucru stă măsura prețuirii lui. (s.m). Pînă și setea corpului, nu trebuie decît s-o astîmperi, dar nu s-o stingi. Ce e bun, e de două ori mai bun dacă e puțin. A doua oară aduce după ea scădere…Prima regulă pentru a plăcea este ca pofta să fie regăsită cu aceeași foame cu care a fost părăsită. Și dacă oricum trebuie să provoci o nemulțumire, mai bine să o provoci prin impaciența unei dorințe decît prin plictiseala unei satisfacții.”

Într-o lume  care crede că prețuirea unui lucru depinde de valoarea lui în bani sau de valoarea lui de întrebuințare, trebuie ca cineva să-i spună de la obraz: ”în dorul de un lucru stă măsura prețuirii lui”.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.