Sfinții Mucenici Flor și Lavru au trăit în secolul al II-lea în Iliria, regiunea aflată la nord de țărmul Adriaticii.
Cei doi erau frați gemeni și sculptori în piatră, artă pe care o învățaseră de la Sfinții Proclu și Maxim.
După ce dascălii lor au murit ca martiri, ei s-au dus la Iliric, în Dardania, în cetatea Ulpian, unde au fost angajați în slujba dregătorului Licon. Acesta i-a trimis la Liciniu, fiul împărătesei Elpidia, care le-a poruncit să zidească un templu păgân.
Flor și Lavru au împărțit săracilor banii primiți de la Liciniu și noaptea se rugau lui Dumnezeu, iar ziua lucrau pentru a termina templul.
Într-o zi, stând prea aproape de cei doi, copilul lui Merentie, preotul păgân al templului își pierde vederea la un ochi, din cauza unei așchii de piatră sărite din dalta lucrătorilor.
Cei doi frați s-au rugat, au făcut semnul crucii peste ochiul copilui și acesta și-a recăpătat vederea.
Văzând minunea, Merentie se convertește și el la creștinism Împreună cu acesta, Flor și Lavru au adunat pe săracii cărora le dăduseră banii și au dărâmat idolii din templu.
Aflând despre cele întâmplate, Liciniu a poruncit ca săracii să fie aruncați într-un cuptor încins, iar Flor și Lavru să fie bătuți și trimiși dregătorului Licon.
Acesta i-a băgat pe sfinți într-un puț adânc și așa Flor și Lavru și-au găsit sfârșitul vieții.
Peste câțiva ani moaștele lor au fost scoase din puț și așezate cu cinste în racle, care izvorau miruri și vindecau de boli pe cei care se apropiau de ele, fiind mutate la Constantinopol.
Recomandările noastre
