Avem cu toții tendința de a vedea lucrurile în alb și negru, în paradigma filmelor americane - băieții buni împotriva celor răi.

Realitatea este însă mult mai complicată și, în jurul unei mișcări cum este cea a „vestelor galbene”, există numeroase interese. Firește, liderii italieni au tot interesul să-l vadă pe globalistul Macron doborât de revoluționari, președintele Trump, de asemenea. Cât despre Vladimir Putin, pentru el, slăbirea relațiilor dintre americani și Europa este vitală.

Dar de aici și până la a considera că „vestele galbene” sunt o mișcare inițiată, manipulată sau finanțată din exterior este cale lungă. Ca și Brexit-ul, alegerea lui Trump și a populiștilor în Italia, mișcarea de protest din Franța e legată de nemulțumirea profundă a populației față de modul în care establishmentul folosește puterea.

Din democrație în ultimii vreo 30 de ani a rămas numai numele. Voința popoarelor nu se mai poate manifesta liber, ci într-un sistem dominat de principii aparent umaniste, în fapt niște reguli care au rolul să asigure păstrarea puterii și a avantajelor într-un cerc închis.

Iată ce scrie Christian Vanneste pe site-ul de dreapta Boulevard Voltaire: „Puterea (în Franța, dar nu numai n.r.) este deținută de o oligarhie din care fac parte nu numai politicienii, ci și marii patroni și jurnaliștii lideri de opinie. Această castă nu este numai franceză, nici măcar binațională, ci străină prin influența statelor bogate, a instituțiilor europene, a organizațiilor globale și a ONG-urilor cu finanțare obscură, dar cu intenții foarte clar anti-naționale.”.

Aceasta este cauza principală care a declanșat revolta, chiar dacă de manifestațiile, mai mult sau mai puțin violente, dar întotdeauna numeroase, încearcă să profite acum guverne străine, servicii de informații sau cercuri de interese. Un sondaj realizat de OpinWay și publicat de Le Figaro arată exact cât de profundă este această criză de sistem în Franța.

Macron se mai bucură de încrederea a numai 20 la sută dintre francezi, depășit de premierul său cu 22 la sută, partidele politice stau și mai prost numai 9 la sută. Deputații scad și ei la 31 la sută. Doar primarii se bucură de sprijinul majorității (58 la sută). De multă încredere se bucură și spitalele (78 la sută), poliția (74 la sută) și școlile (69 la sută).

Populația este însă destul de reticentă cu privire la bănci (27 la sută) și marile companii private (36 la sută). Suținerea pe care o oferă de zeci de ani establishmentului a dus la erodarea puternică a încrederii de care se bucură mass-media. Doar 23 la sută dintre francezi mai au opinii favorabile jurnaliștilor.

Biserica Catolică suferă și ea. Lovită de decenii de propaganda globalistă, dar și de virajul spre extrema stângă făcut de actualul papă, ierarhia catolică se mai bucură de susținere numai din partea a 38 la sută dintre respondenți. Mult mai grav este însă faptul că francezii își pun din ce în ce mai puțin speranțele în faptul că alegerile ar putea schimba ceva (numai 55 la sută în scădere cu 6 la sută).

42 la sută (în creștere cu 16 la sută) cred că ameliorarea situației poate fi forțată mai curând prin manifestații de stradă. Cei nemulțumiți de politicile globaliste ale establishmentului știu că timpul lucrează împotriva lor. Imigrația masivă și tehnicile de inginerie socială folosite în școli și în presă fac ca cei care simt că fac parte din națiunea franceză să fie din an în an tot mai puțini.

De aceea, pentru foarte nmulți dintre francezii „de souche” a devenit clar că, dacă vor să oprească distrugerea patriei lor, trebuie să acționeze acum, prin orice mijloace.

E un proverb chinezesc de care establishmentul globalist, cu Macron în frunte, ar trebui să țină cont: „Cu spatele la zid, șoarecele atacă pisica”.