Într-un articol intitulat “China revine la realitate în ceea ce privește viziunile grandioase despre Noul Drum al Mătăsii”, Raffaello Pantucci de la Royal United Services Institute din Londra susține că: “Beijingul își reduce retorica despre marele plan și își regândește programul masiv de infrastructură internatională. Semnele unei abordări mai modeste le putem observa din călătoria președintelui Xi Jinping în Myanmar, de unde au venit puține mențiuni oficiale despre un coridor economic între cele două țări”.

Firește, concluzia la care ajunge Raffaello Pantucci după călîtoria președintelui chinez în Myanmar poate părea pripită, dar editorialistul South China Morning Post mai are și alte argumente că Beijingul e pe punctul de a-și schimba strategia.

În primul rând, scrie Raffaello Pantucci, „de ce să faci cheltuieli și efortul de a-ți împinge resursele în niște direcții al căror beneficiu direct pentru China este limitat sau pe termen foarte lung? Nu e mai bine să te concentrezi asupra unor lucruri tangibile și imediate și să oferi Chinei o conectivitate clară care să poată produce rezultate acasă”. Cu alte cuvinte, China are probleme mai importante de rezolvat în țară și nu-și mai poate permite să investească în visul de a putea concura Statele Unite la scară mondială.

Dar chinezii mai au un motiv să reducă motoarele Belt and Road.  Conform lui Pantucci, „o astfel de abordare (mai modestă n.r.) ar ajuta China să contracareze rezistența pe care Beijingul o resimte la nivel global din partea celor care susțin că această inițiativă (Belt and Road n.r.) este o încercare a Beijingului de a se folosi de diplomația „capcanei creditelor” pentru  a remodela economia globală în interesul său și a crea o rețea de state clientelare”.

Problemele de care vorbește Pantucci sunt cât se poate de reale. Ele nu sunt numai o temă a propagandei americane, ciși  o temere majoră a statelor care au contractat împrumuturi mari de la China pentru a-și moderniza infrastructura, iar acum au dificultăți în a le achita.

Toate aceste probleme reprezintă pentru conducerea chineză motive serioase de a-și regândi politica externă. Ca să nu mai vorbim de presiunea internă pe care conducerea comunistă de la Beijing o simte pe tema  epidemiei de coronavirus și a tulburărilor din Hong Kong. Confruntați concomitent cu atâtea probleme, liderii comuniști de la Beijing nu prea au de ales. Deocamdată nu e momentul să mai contesteste supremația Statelor Unite. Donald Trump a avut, din nou, noroc. Sau, poate, președintele american știe chiar mai multe decât Beijingul despre problemele Chinei….

Oricum ar fi, apariția acestui editorial într-un ziar chinezesc spune multe. Copleșiți de problemele pe care le au de rezolvat pe plan intern, comuniștii chinezi dau un semnal tuturor celor care se tem de planurile Beijingului: pentru moment China nu are de gând să conteste actuala ordine mondială și nici hegemonia Statelor Unite.

Te-ar putea interesa și: