Vladimir Putin a asigurat, marți, că Rusia "va continua să reziste" în faţa "presiunilor externe" și a "sancțiunilor", în timpul unui summit la distanţă al Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO). "Rusia rezistă într-o manieră sigură și va continua să reziste în fața presiunii externe, a sancțiunilor și provocărilor”, a spus Putin, în timp ce liderul chinez Xi Jinping a cerut "asigurarea păcii regionale" și opoziţie în faţa sancțiunilor.

Invazia rusă din Ucraina a plasat China într-o poziție dificilă. Chiar dacă liderul chinez a trecut cu vederea această realitate dură la mai bine de un an de la începutul războiului, unii analiști sugerează că rebeliunea și marșul spre Moscova al Grupului Wagner i-au limpezit probabil mintea.

Într-adevăr, în timp ce Xi apără modernitatea aparentă a sistemului chinez, el se teme că țara sa este afectată de aceleași boli ideologice care au afectat cândva URSS. Printre aceste flageluri, potrivit lui Xi însuși, se remarcă "corupția politică, erezia ideologică și lipsa de loialitate militară" și toate acestea au ieşit la iveală în timpul tulburărilor din Rusia, scrie larazon.es.

Efemera revoltă de la Moscova, condusă de un fost membru al cercului apropiat al președintelui rus, reprezintă suma celor mai mari temeri ale lui Xi cu privire la cadrul politic post-Deng Xiaoping al Chinei. Xi și Putin au urmat strategii de oameni puternici foarte divergente: primul s-a bazat pe epurări și pe o disciplină politică puternică anticorupție, iar cel de-al doilea pe mită și pe creșterea cercului său de prieteni, grup în care până de curând se afla şi șeful Wagner, Evgheni Prigojin. Dacă rebeliunea eșuată este un indicator, instinctele ideologice ale lui Xi arată că au fost cele potrivite.

Astfel, rebeliunea lui Prigojin împotriva Moscovei a declanșat alarma în China și unii observatori susțin că ar putea chiar periclita parteneriatul strategic "nelimitat" dintre Putin și Xi. Ultimul lucru de care îi pasă președintelui chinez este impredictibilitatea la ușa sa, așa că revolta de scurtă durată din Rusia și potențiala instabilitate care urmează reprezintă un regres major.

Principalele puncte moarte ale apărării Rusiei

Revolta a scos la iveală principalele puncte moarte ale apărării Rusiei și a evidențiat slăbirea lui Putin la putere. A arăta fragil și slăbit în fața Beijingului echivalează cu o lovitură pentru Moscova și pentru Putin personal, adică cel care a strâns legăturile cu China de ani de zile și depinde din ce în ce mai mult de sprijinul său politic și de relațiile de afaceri în creștere. Liderul chinez s-a întâlnit cu liderul rus de peste 40 de ori în ultimii ani. De la vizita lui Xi în Rusia în 2018, cei doi "prieteni dragi" au împărtășit o croazieră, au gătit blini-uri în faţa camerelor și și-au gândit viitorul. Cei doi s-au prezentat ca un tandem puternic, Rusia fiind un instrument cheie în strategia lui Xi de a slăbi Occidentul și de a se opune unei ordini mondiale dominate de Statele Unite și NATO.

Cu toate acestea, de la invazia Ucrainei au devenit evidente anumite limite. China a refuzat să predea Rusiei armele și tehnologia sancționată și s-a abținut în continuare de la o jumătate de duzină de rezoluții ale Adunării Generale a Națiunilor Unite care condamna războiul. Totuși, Xi l-a susținut pe Putin de la începutul luptei și a menținut o poziție consecventă față de conflict: neutru pe hârtie, dar pro-Rusia în practică, cu vizite de stat frecvente și exerciții militare comune. Acesta este un echilibru delicat, atent calibrat pentru a evita deteriorarea relațiilor cu Rusia.

Deși China a menținut comerțul deschis cu Rusia, care şi-a văzut cea mai mare parte a economiei supusă sancțiunilor occidentale, cele două țări nu au o alianță militară. Dar, în practică, China s-a arătat precaută în a oferi un sprijin care ar putea declanșa sancțiuni occidentale, iar Putin a recunoscut public că Xi este "îngrijorat" de acțiunile Rusiei în Ucraina.

Beijingul a încercat să se erijeze într-un intermediar de pace între Moscova și Kiev

La rândul său, Beijingul a încercat să se erijeze într-un intermediar de pace între Moscova și Kiev, o mișcare care a atras critici din partea Ucrainei și a aliaților săi, având în vedere legăturile strânse ale chinezilor cu Rusia. De fapt, lui Xi i-a luat mai mult de un an pentru a începe comunicațiile cu Ucraina. Deși Kremlinul a respins public ideea că este supusul în relație, a predominat ideea că Moscova are nevoie de Beijing mult mai mult decât invers. De asemenea, faptul că un șef de miliție privată a reușit să preia controlul unuia dintre cele mai importante centre de comandă ale Rusiei pentru război și să avanseze la mică distanță de Moscova, probabil că înclină și mai mult argumentul în relația cu Beijingul, potrivit analiștilor.

Rebeliunea Grupului Wagner "a ridicat probabil întrebări cu privire la faptul dacă Beijingul a făcut pariul potrivit în desemnarea Kremlinului, și în special a lui Putin, ca aliat și partener apropiat", a afirmat Patricia M. Kim, expert în politică chineză şi externă la think tank-ul Brookings Institution de la Washington D.C.

Pe frontul politic, cel mai relevant lucru pentru Xi legat de alianța Moscova-Beijing este posibilitatea ca el şi Putin să lucreze mână în mână pentru a contracara Washingtonul pe arena internațională, potrivit lui John K. Culver, un membru nerezident la Global China Hub la Consiliul Atlantic și fost ofițer CIA.

"În acest context, China îl va sprijini pe Putin, dacă va continua să conducă la Moscova. Dacă Putin va cădea, Beijingul va aștepta ca praful să se așeze și să cultive noua structură de putere, poate cu o altă șansă de a sfătui Rusia să renunțe la Ucraina și să se reorienteze pe concurență pe termen lung cu alianța SUA-Vest", a postat Culver, odată ce revolta a fost înăbuşită.

În ultimele luni, consilierii guvernului chinez și-au exprimat o frustrare tot mai mare față de Rusia în spatele ușilor închise, cu sentimentul că gigantul asiatic este din ce în ce mai "târât" de comportamentul riscant al Moscovei, după cum dezvăluie interviurile cu academicieni și diplomaţi chinezi și străini. Unii fac chiar comparații cu relația China-Coreea de Nord, ai cărei lideri exasperează uneori Beijingul cu comportamentul lor neregulat, dar care beneficiază totuși de ajutorul economic și diplomatic chinez.