,,Celulele adormite’’ iraniene. O lecție de intelligence

Sursa foto: Arhiva EVZ

Liniștea aparentă de pe străzile marilor orașe occidentale a fost străpunsă recent de o alertă venită din partea unei agenții de supraveghere și intelligence americană, care a dorit să-și păstreze anonimatul. Citată de ABC News, structura de securitate de peste Atlantic semnalează un fenomen de o gravitate extremă: activarea ,,celulelor teroriste adormite’’ – sleepers cells – ale Iranului.

Membrii celulelor, vecinii noștri 

Pare un scenariu de film, dar este vorba de o alertă reală, de agenți clandestini care, infiltrați sub radarul autorităților timp de ani sau chiar decenii, primesc acum ,,semnalul de trezire’’ într-un context geopolitic exploziv. Aceste celule sunt organizate potrivit regulilor care guvernează acțiunile serviciilor secrete atunci când își plasează agenți în străinătate, în medii de interes, lăsându-i să-și consolideze poziția și legenda, până când sunt activați.

În cazul serviciilor, avem de-a face cu una sau două persoane – uneori, familii – dar la nivelul structurilor extremist-teroriste, mai ales când în spatele lor sunt entități statale, realitatea operațională este diferită, în special pe segmentul de obiective. Principiul conține aceleași elemente: înfiltrarea în comunitățile din diaspora sau în mediul de penetrat, menținerea unui profil neutru, integrarea perfectă  în societate, așteptarea ordinului pentru acțiune. Deci, membrii celulelor nu trăiesc în buncăre sau izolați de societate. Ei sunt ,,vecinii de alături’’. Au joburi obișnuite, plătesc taxele la zi și participă constant la viața societății.

Organizare, mod de lucru, recrutare

Celulele sunt formate din 2-5 persoane care trăiesc ,,liniștite’’ fără acțiuni suspecte, fiind de fapt un hibrid între agenți veniți din Iran și persoane din diaspora. Celor trimiși din țară, de regulă membri ai organelor represive, li se confecționează identități false (ilegali). Aceștia din urmă organizează activitatea celulei și recrutează noi membri. Șantajul – amenințări la adresa rudelor din țară – este una din ,,metodele’’ de lucru, alături de exploatarea convingerilor ideologice sau religioase. 

Foarte rar sunt recrutate persoane de altă etnie. Un caz particular este reprezentat de ,,celulele Hezbollah’’, formate în principal din etnici libanezi sau de origine libaneză. Reprezintă ,,falanga de acțiune’’ a Teheranului.

Conexiunea cu rețelele de crimă organizată 

Periodic, celulele sunt vizitate - în secret - de emisari ai Teheranului, curieri ilegali de fapt,  care transmit instrucțiuni ,,pașnice’’, aduc bani în numerar și echipamente. Uneori – atunci când se pregătesc acțiuni de anvergură - acești curieri fac conexiunea între membrii celulelor și rețele locale de criminalitate organizată, aflate și ele în subordonarea unor ,,servicii prietene’’. În acest mod sunt procurate arme și explozibili. Aici ar trebui adăugat un alt aspect. Celulele nu mai înseamnă doar bombe și asasinate. În ultimii ani, miza s-a mutat și în digital. Sabotajul cibernetic și campaniile de dezinformare au un rol tot mai important în destabilizarea societății occidentale.

,,Declanșatorul operațional’’ pentru armata invizibilă

Semnalul înterceptat de serviciile americane – urmat de unul similar recepționat de un radioamator din Milano -  ar putea fi ,,declanșatorul operațional’’ care înseamnă pregătirea și poziționarea membrilor celulelor pentru atacuri de represalii, în contextul conflictului din Golf. Adică, acte de sabotaj asupra infrastructurii critice, asasinate politice, atacuri teroriste în locuri aglomerate. Totul organizat de această ,,armată invizibilă’’ din inima Occidentului. În trecutul recent sau mai îndepărtat, de la Buenos Aires la Paris, Berlin sau vecinul Burgas, Iranul nu a ezitat să folosească acești pioni tăcuți atunci când lumea se aștepta mai puțin. 

Exemple și ... antecedente

17 martie 1992. O mare cantitate de explozibil – sute de kilograme – este detonată în fața ambasadei Israelului din Buenos Aires. 29 de morți – inclusiv copii de la o școală din apropiere – și 242 de răniți. A fost atinsă și ambasada României, situată la zece metri de reprezentanța Israelului, iar polițistul de pază din fața misiunii a fost ucis. Atentatul a fost revendicat de Organizația Jihadului Islamic – o ramură a Hezbollah. ,,Celula’’ nu a fost destructurată complet și va lovi din nou (exemplul următor).

1994. Centrul Comunitar Evreiesc din Buenos Aires este aruncat în aer. A fost cel mai sângeros atentat organizat de ,,o celulă adormită’’ a Hezbollah. 85 de persoane – în general oameni în vârstă – au fost ucise. Unii dintre atentatori au trăit ani de zile în Argentina înainte de a primi semnalul.

Mai aproape de zilele noastre a fost atentatul de la Burgas, Bulgaria, din 2012. O celulă Hezbollah a atacat un autocar cu turiști israelieni. Au fost șapte morți și 30 de răniți. 

În 2018, serviciile franceze – în colaborare cu alte structuri de securitate europene -  au dejucat un atentat care viza un miting al opoziției iraniene, la Paris. Atentatorii erau din Franța, dar explozibilul a fost adus din Austria, de un ,,curier’’.

Miza pentru serviciile de informații occidentale. Concluzii

Activarea ,,celulelor adormite’’ evidențiază o realitate indubitabilă: frontul nu mai este delimitat de granițe geografice, ci se află în interiorul societății noastre. Pericolul nu vine dintr-o invazie externă, ci din umbra unor indivizi care au învățat perfect să mimeze normalitatea până în clipa când primesc ordinul de a o distruge. Miza – pentru serviciile de intelligence – este detectarea inamicului care lucrează și așteaptă cuminte, lângă noi. 

Alerta lansată de serviciile americane este mai mult decât un simplu avertisment de securitate. În esență, confirmă faptul că ,,războiul din umbră’’ a intrat într-o fază critică. ,,Celulele adormite’’ se trezesc, iar naivitatea noastră ,,democratică’’ s-ar putea, din păcate, măsura în vieți omenești.

Mesajul transmis prin ABC News evidențiază o realitate peste care, uneori, s-a trecut cu vederea: mimetizarea acestor actori în societățile occidentale. În aceste condiții, vigilența devine o necesitate vitală. Concluzia este pe cât de simplă, pe atât de neliniștitoare: frontul invizibil este deja printre noi, așteptând doar semnalul de activare. Poate l-a primit deja.