De-a lungul vremii, unii oamenii au trebuit să practice meserii cel puțin bizare, am spune astăzi. Printre acestea se numără curățătorii de vomă, alungătorii de câini sau chiar copiii buni de bătut.

Grație progresului tehnologic, astfel de meserii nu mai există astăzi, însă în istorie aceste ocupații ciudate nu erau considerate la fel de stranii, ci chiar necesare.

Curățătorii sau spălătorii de vomă

Aceștia erau servitori sau sclavi puși să curățe voma de la petrecerile ce aveau loc în Roma Imperială. Diverși împărați prieteni cu viciile, printre care Nero sau Tiberius, luau parte la festinuri de amploare, în cadrul cărora invitații se ospătau până în punctul în care ajungeau să vomite. Alții chiar erau dispuși să-și provoace singuri senzația de vomă, vrând astfel să-și elibereze stomacul pentru a putea mânca și mai mult.

Servitorii erau puși să stea pe lângă mese, având asupra lor vase în care mesenii vomitau ce mâncaseră cu atâta nesaț.

Băiatul „bun de biciuit”

În Europa medievală, exista așa-numita meserie a „whipping boy”, tradus „băiatul de biciuit”, o slujbă inumană și ciudată, astfel că se obișnuia angajarea unui tânăr care să fie bătut în locul prințului ori a unui fiu de mare senior. Pentru ca progenitura regală să nu fie pedepsită fizic, părinții acesteia alegeau să crească alături de prinț și un băiat provenit dintr-o familie săracă, cel din urmă ajungând să fie pedepsit pentru erorile comise de o altă persoană.

Apoi, când prințul devenea rege, tânărul de condiție modestă ajungea să fie recompensat pe măsură, uneori chiar și cu un întreg palat.

Alungătorii de câini, potolitorii de copii sau strângătorii de lipitori

Pe lista meseriilor bizare se regăsesc și „knocknobbler“, angajații care asigurau liniștea la evenimentele din Anglia medievală. Aceștia erau dotați cu ciomege cu care alungau câinii vagabonzi de la slujbele Bisericii, de pe la târgurile orășenești ori alte astfel de adunări publice. Aceeași oameni erau chemați și pentru a liniști copiii care deveneau mult prea gălăgioși.

Culegătorii de lipitori lucrau în mlaștini, fiind cunoscut că în perioada Evului Mediu lipitorile erau folosite pentru tratarea unor boli de către medicii de atunci.

De regulă, oamenii săraci erau cei care se ocupau cu astfel de munci grele, fiind nevoiți să străbată mlaștini întinse și să-și folosească chiar propriul picior ca momeală pentru lipitori, conform Adevărul.ro.