Sania trasa de cainii de Kamceatka este "afacerea secolului" si sport de performanta.

Cel mai bun prieten al siberianului vine din Kamceatka. Inconstient, supus, naiv si fara vreun cuvant de spus - pentru ca nu cuvanta - renunta la zapada de acasa pentru o alta, la fel de alba, la fel de inghetata, la fel de suportabila. Aici, cel mai bun prieten al siberianului se adapteaza la fel de usor ca ursul care renunta la un stup pentru a se muta la altul, caci mierea e aceeasi peste tot.

Cel mai bun prieten al siberianului latra. El este cainele de Kamceatka, cu ochi albastri, blana fina, caracter tare si forta bruta, innascuta. In Listvyanka, un sat de la marginea nord-vestica a Baikalului, cativa tineri si 31 de caini alearga dupa doi iepuri odata si ii prind pe amandoi.

S-au inhamat la o afacere si participa la concursuri, iar castigul se arata si dintr-o parte, si din cealalta. Este povestea de succes a unor siberieni care organizeaza circuite cu sania trasa de caini si se mentin in top la competitiile cu iz polar. Traseele sunt fara de cusur - padurea si gheata uriasa de pe lac.

Si instructor, si om bun la toate

La 20 de ani, Dimitri Komaliov abia isi mai tradeaza varsta prin urmele de cosuri ce i-au brazdat in adolescenta fata. Clima aspra l-a marcat iremediabil. Ca umbla prin frigul de afara sau se piteste langa soba ce trosneste in birou, gluga este un accesoriu la care nu renunta niciodata. De trei ani, universul lui roieste in jurul a doua axe, „nartai” (sania - n.r.) si „caiuri” (cainii - n.r.).

Incurajat de sora sa, Valeria, experta in saniusul siberian, a devenit el insusi un mare priceput in catelusii de tractiune. „Sora-mea m-a convins si am prins pasiune”, spune Dima. Lucrurile s-au potrivit si a ajuns la „rezervatia” de caini din Listvyanka. „Afacerea e de cinci ani, iar eu sunt din 2004 aici. Curat, duc turistii pe trasee si, la cerere, ii instruiesc pe amatori”, povesteste tanarul.

„Liderul, in frunte, tragatorii cei mai buni, in spate”

Cartierul general al celor 31 de caini, pentru care sania si hamul reprezinta singura ratiune de a fi, e aproape de centru. Pe o muchie inaltata de deal, custile individuale se insira ca la armata. Geometria tine cont de relatiile si felul de a fi al cainilor. In cutiile de lemn, intrarea e decupata exact cat sa incapa patrupedul. Asa, frigul patrunde inauntru in cantitati reduse.

Comportamentul animalelor este criteriul suprem care dicteaza atribuirea spatiului si rolul pe care-l joaca in echipaj. „Liderul lor sta in frunte. Cei mai puternici vin la buza saniei si trebuie sa duca greul. Ceilalti vin pe mijloc. E simplu, daca-ti cunosti cainele ca pe om”. Explicatia imprumuta cel mai serios ton din lume.

Dima e intr-o pauza, abia sosit din cursa. Aproape 20 de caini isi trag din greu rasuflarea. Cei mai obositi se intind epuizati pe cusca proprie, cu zgarda la gat si priponiti in lant. Un ochios alb, cu nuante sterse de brun, vrea sa arate ca limba-i lunga ajunge in zapada. E sleit de puteri si gusta cu pofta portia de odihna care i-a fost servita. Peste zi, doritorii de senzatii tari sunt multi, iar oboseala omului si a cainelui e pe masura.       

„Ii inveti stanga si dreapta”

Un caine de tractiune, rasa Kamceatka, trage chiar si opt ani. „La un an pot fi deja pusi in ham si pana la noua nu au pro-bleme, dar sa-i ingrijesti”. Primele animale, 12 bucati, au fost aduse acum cinci ani direct din peninsula si inmultiti. In prezent, media de varsta e de trei ani. Sunt familiarizati cu oamenii, nu au nimic fioros in ei si stiu pe dinafara locurile. „Ii inveti doar sa raspunda cand strigi la „stanga” si „dreapta”, nici o alta bataie de cap”, completeaza profesionistul.

Baiatul tocmai primeste o noua cerere. Nu mai retine exact a cata in aceeasi zi. Doi turisti se intereseaza cand poate fi antamata cursa, cat costa, ce trebuie facut.

„La o mie de ruble (50 de dolari), de persoana, traseul poate fi ales, prin padure sau pe lac. Faci rezervare cu o zi in avans”, recita tanarul oferta. Gheata Baikalului sustine lejer greutatea unei furgonete incarcate. „Cursele pe lac bat recordul la numar. Ce sa-i faci, daca e chiar lipit de noi...”.

SPORT EXTREM

 

Cu sania trasa de caini, pe Baikal

Pentru a nu rata ocazia, fixez cu Dimitri o intalnire pentru plimbarea pe Baikal, la ora 18.30. Cu o punctualitate de profesionist, ajunge cu ajutoarele sale la momentul convenit. Dar nu pe sanie, cum ne-am fi asteptat, ci intr-o camioneta japoneza, ticsita de custi si-o sanie cocotata in varful lor. Asa sunt transportati cainii la destinatie.

Cele opt animale cuminti se zbenguie abia cand ating gheata si simt sania aproape. „El e Winston, seful echipei, foarte inteligent. asta mai inchis e Disel si trage cel mai bine, de aia ii si spunem asa. Si Papy, e un ciudat”, face Dima prezentarile cuvenite inaintea imbarcarii.

5 minute de sanie, 1.000 de ruble

Si cursa... Cainii sunt inhamati cat ai zice „peste”. Se ia startul si e nevoie de doi oameni pentru ca totul sa functioneze. Dima sta pe sanie, ajutorul lui alearga in fata tragatorilor. In picioare, pe talpicile din spate ale saniei, trebuie sa fiu atent cand mi se striga „break!” (frana).

Cainii o iau la goana. Bobitele inghetate de zapada afanata iti bicuie obrajii, vantul e si mai puternic din cauza miscarii, iar sunetele scoase de Dima pe lacul pustiu se reduc la doar doua comenzi, singurele care-si au rostul: „stanga!”, „dreapta!”. Urmand miscarile secundului, cainii se misca intr-un zigzag abia perceptibil. Tanarul siberian, asezat in sanie, ajuta si el la virajele usoare, infigand tocul bocancului in gheata.

Urmeaza o miscare brusca, facem stanga, Winston isi conduce confratii cu simtul raspunderii. Malul lacului se apropie... Se apropie sosirea, cursa e pe terminate. „Break!”, striga Dima. Apas frana din dotare. A durat cinci minute, dar in cateva secunde totul se sfarseste. „OK, 1.000 de ruble!”.

E semnalul oficial ca s-a sfarsit. Cainii sunt imbarcati, iar intratul in custi se lasa cu tanguieli fara comparatie. Winston, liderul, e acum singur. Camioneta pleaca si, odata cu ea, si cainii de Kamceatka. Au avut o zi grea, in zori urmeaza alta.

Trofeele zapezii

 

„Moare un caine, esti descalificat”

Dincolo de distractia pe care le-o ofera turistilor rataciti prin Listvyanka, Dimitri Komaliov participa cu religiozitate la cursele organizate in Kamceatka. Primul premiu, un loc secund, l-a obtinut in 2005, pe un traseu de aproape 300 de kilometri, in Cupa Kamceadal. Regulile jocului sunt stricte, iar costurile nu sunt nici ele mai prejos.

„La competitie, viteza si traseul inseamna un efort imens pentru caine. Daca iti moare unul, te descalifica. Apoi, sania costa intre 5.000 si 10.000 de dolari. Trebuie sa fi atent, sa n-o rupi”, povesteste tanarul. Atelajul insa nu trebuie sa depaseasca 30 de kilograme si e solicitata la extrem. Totusi exista si o solutie ieftina. „E un tip in Irkutsk care ne face saniile cu numai 1.000 de dolari, aici e cheia”.

Peretii lambrisati din cabana in care e sediul afacerii spun totul despre palmaresul echipei lui Dima. Diplomele inramate, medaliile si cateva cupe miniaturale pun in lumina experienta celor cativa animatori ai saniusului cu caini din Listvyanka. Extaziat de atentia acordata, Dima introduce un DVD in calculator. Pe monitor ruleaza un filmulet facut la o  competitie. „Uite, zapada, panta, frig, distanta. Cand gheata e sticla le punem cainilor sosetute facute de noi. Uite, asta e provocarea”.