Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem însă că în politica externă Nicolae Ceaușescu a dat dovadă de curaj și foarte multă hotărîre, lucruri cu care diplomația românească nu prea se mai poate lăuda în ultimii 30 de ani. Printr-o ambițioasă politică externă îndreptată în toate direcțiile, de la relațiile cordiale cu Statele Unite și Israel, până la alianța „de facto” cu China, Ceaușescu a reușit nu numai să țină Uniunea Sovietică în șah, evitând o intervenție de genul celor declanșate împotriva Ungariei și Cehoslovaciei, dar și să devină favoritul marilor puteri occidentale, lucru dovedit de vizitele la București ale președinților Richard Nixon şi Gerald Ford, dar și de modul în care a fort primit Ceauşescu la Washington şi la Londra.

Subiectul este extrem de amplu și conține multe amănunte necunoscute publicului larg, precum implicarea lui Nicolae Ceaușescu în vizita președintelui Nixon în China sau rolul de mediatori pe care l-au avut diplomații români în conflictul dintre Israel și țările arabe. Nu am așadar pretenția de a vorbi acum despre toate aspectele politicii internaționale a Românii în anii 60 și 70 ai secolului trecut. Scopul acestui articol este de a vă prezenta un paragraf dintr-un document extrem de important publicat de faimosul Wilson Center din Statele Unite.

Urmăriți cu atenție discuția pe care Nicolae Ceaușescu a avut cu Mao în China pe 3 iunie 1971 la Beijing și s-ar putea să vă faceți o idee despre motivele pentru care sovieticii au evitat în 1968 o intervenție armată împotriva rebelului de la București.

“Nicolae Ceaușescu: Apreciem discursul tovarășului Zhou Enlai și îl considerăm un ajutor pentru țara noastră și pentru mișcarea comunistă. La urma urmei, multe, multe partide au condamnat invazia (împotriva Cehoslovaciei).

Mao: Mă întreb ce motive au fost pentru invazia lor (a sovieticilor n.r.), pentru a trimite trupe acolo și a ocupa țara la adăpostul întunericului. Au fost trupe parașutate acolo.

Ceaușescu: Am fost în Cehoslovacia cu câteva zile înainte de invazie și ne-am întâlnit cu conducerea de partid și cu clasa muncitoare, nu era niciun pericol pentru socialism.

Mao: Dar au spus că există un pericol grav, au spus că trebuie să facă asta ca să apere socialismul.

Ceaușescu: Nu, a fost doar un singur pericol și au făcut ce au făcut acolo din cauza criticilor serioase împotriva politicii de dominare (a sovieticilor n.r.).

Mao: Da,asta a fost și numai asta. În momentul acela aveau planuri mari, nu numai împotriva Cehoslovaciei, dar și împotria voastră și a Iugoslaviei

Ceaușescu: Poate s-au gândit la asta, dar noi eram, suntem și acum și vom continua să fim hotărâți să nu acceptăm astfel de acțiuni.

Mao: Pentru că sunteți pregătiți, mai ales în domeniul militar. Dacă vor veni, veți lupta să vă apărați, în primul rând.

Ceaușescu: Suntem o țară mică, dar nu vrem să trăim sub dominație (străină n.r,). Desigur, avem relații de prietenie cu toți, apreciem foarte mult prietenii și relațiile de prietenie, dar considerăm că problemele României trebuie, în primul rând. să fie rezolvată de clasa muncitoare, de poporul român.

Mao: În opinia mea, acesta este un lucru bun.

Ceaușescu: Dacă lucrăm prost, clasa noastră muncitoare, poporul nostru, ne va judeca.

Mao: Dacă sunteți pregătit, se tem.Vietnam este o țară mică; Cambodgia este chiar o țară mai mică, iar Laos este încă mai mică. Cu toate astea, au dus un război vreme de zece ani, fără să punem la socoteală războiul cu francezii. Sunt unii care trag concluzia că noi ațâțăm la război.Noi vom răspunde (cu armele) oricui vine aici. Noi îi ajutăm pe cei care luptă împotriva unei invazii. Și voi ați ajutat popoarele din Indochina să-și salveze patriile.

Ceaușescu: De la bun început, am ajutat Vietnamul, Laosul și acum Cambodgia. De asemenea am ajutat popoarele africane care luptă împotriva colonialismului.

Mao: Este foarte bine, avem poziții identice.“

Discuția ați citit-o, teoriile istorice le știți. Pe mine m-ar interesa însă care este părerea dumneavoastră, ce i-a oprit pe sovietici să invadeze România în timpul crizei cehoslovace, hotărărea lui Ceaușescu de a se opune cu armele, posibila amenințare chineză sau avertismentul pe care americanii l-au adresat Moscovei pe 30 august (noi nu știm ce se va întâmpla dacă forțele sovietice vor intra în România). Și aș mai avea o curiozitate. Oare ar avea politica externă românească din zilele noastre ar avea ceva de învățat din jocul complicat făcut de Nicolae Ceaușescu în timpul Războiului Rece?

Te-ar putea interesa și: