Social
Ceauşescu a fost „atins” de un BLESTEM TERIBIL: „Să moară cum au murit ai mei…” DEZVĂLUIRI ISTORICE
La puţin timp după ce destinul îi ofere un nou culoar în viaţă, după accidentul de avion de la Moscova, de la 4 noiembrie 1957, generalul Nicolae Ceaușescu ajungea la 39 de ani la Vadu Roșca, în Vrancea, pentru a înăbuşi cârcoteala chiaburilor în faţa colectivizării roşiatice.
Conform a1.ro, deși nu era refăcut complet, Ceauşescu s-a urcat pe tancuri şi a dat ordin ca unitățile Securității Statului, cele de la Tecuci, să înconjoare satul. La această scenariu se ajunsese după ce în martie 1949, la Plenara Comitetului Central al Partidului Munctoresc Român se decisese colectivizarea agriculturii. Totuşi, Galațiul și Vrancea rămăseseră printre ultimele județe ”libere”. În aceste zone, ”oamenii locului erau îndărătnici, iar sărăcimea, puțină”.
Miliția a încercat să afle cine erau rebelii, dar Ceauşescu nu a mai avut răbdare pentru anchetă şi a preferat să acţioneze în forţă, cu vărsare de sânge pe post de cel mai bun exemplu.
ii rebeliunii. Ceaușescu nu mai are, însă, timp de anchete, trece direct la acțiune. Odată ajunse în sat, tancurile erau aşteptate cu furci şi topoare. La vederea chiaburilor Ceaușescu își lasă mâna în jos, cu o mișcare iute, iar mitralierele din camioane încep scurtul cântec al morţii. ”Să le dăm răzvrătiților ceea ce vor”, urla animalic Ceaușescu.
Ne puteți urmări și pe Google News
”Omul acela mic (n.r. - Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da 'io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, a spus Marin Crăciun, unul dintre martorii acelui episod sângeros.
La final, au fost înregistraţi 48 de răniți, iar morții au fost adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună undeva lângă Focșani, fără cruce, fără nume. Arestații au fost bătuți zi și noapte. ”Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud. Era îmbrăcat în pantaloni bufanţi, groşi, din stofă de lână de culoarea cenuşii, ţesută în forma literei V peste care avea o scurtă din aceeaşi ţesătură. Şapca de pe cap întregea setul vestimentar al ministrului. În picioare avea bocanci maro, din piele, cu talpa groasă şi tureaca înaltă, de unde se vedeau şireturile prinse în capse aşa cum poartă ofiţerii în aplicaţii”, îşi amintea unul dintre bărbaţi, Crăciun.
Le 17 ianuarie 1958 a început aşa-zisul proces, în care Ioniță Haralambie era considerat ”instigator” şi primea 14 ani. ”Nu s-a terminat, atunci, totul. Ca să nu mai facem nimic, au lăsat niște ghiogari (n.r. - activiști înarmați cu bâte, cu ghioage, pentru a-i determina pe țărani să intre în colectiv), care ne terorizau mereu”, au mai spus cei care şi-au amintit ororile de atunci.
După 1990, supraviețuitorii au ridicat un monument pentru Aurel Dimofte (29 de ani), Ionuț Cristea (22 de ani), Ion Arcan (14 ani), Dumitru Crăciun (29 de ani), Toader Crăciun (49 de ani), Stroie Crăciun (31 de ani), Dumitru Marin (29 de ani), Marin Mihai (42 de ani) și Dana Radu (28 de ani). Ce vremuri… De nu s-ar mai întoarce vreodată…
Recomandările noastre
