EVZ Special
Ceasul libertății a răsunat prea devreme la Brașov acum 38 de ani. Replica dictaturii de la București a fost dură
Din cuprinsul articolului
La 15 noiembrie 1987, într-o zi de duminică, la Brașov, aveau loc alegeri, ca de altfel, în toată România comunistă. În seara de sămbătă 14 noiembrie însă, muncitorii brașoveni erau nemulțumiți și se aprinsese flacăra unei revolte care va escalada într-un uriaș protest anti-comunist a doua zi.
„Vrem pâine!” „Vrem căldură!” - mesajele scrise cu pixul pe buletinele de vot erau cu râvnă șterse de „securiștii” care înțesau secțiile de vot!
Greva de la Uzina de Autocamioane Brașov a fost un test pentru Securitatea lui Ceaușescu. Atât anticomuniștii cât și Securitatea au exacerbat rolul acelei greve. Nu a fost o grevă motivată politic ci economic.
Alegerile din 1987 erau duminică, 15 noiembrie 1987. Pur și simplu, oamenii începuseră să scrie pe buletinele de vot cu pixul „Vrem pâine!”, „Vrem căldură”. Securitatea punea să se șteargă cu „PIC” orice urmă de protest. Doar trebuia să iasă unanimitate nu glumă. Totuși, anunțul din una din secțiile de la Autocamioane Brașov sau „Steagul Roșu” a provocat nemulțumiri. Deși se raportase deăpășire de plan, salariile erau tăiate.
Revolta muncitorilor din „schimbul III” nu poate fi oprită de „CI-știi” din „Steagul Roșu”!
În consecință, muncitorii care au intrat în schimbul III la ora 22.00 în noaptea de 14/15 noiembrie 1987 au refuzat să intre în lucru. „CI-știi”, adică ofițerii de Securitate din fabrică nu pot izola greviștii și nici nu le pot opri nemulțumirea sau decizia spontană de a protesta. Dimineața de alegeri, muncitorii protestează. Greva începe violent. Autoritățile neputincioase nu pot schița nimic. Erau pregătite de alegeri. Muncitorii sparg „județeana de partid”, „tovarășul și tovarășa” zboară pe geamurile clădirii, în tablouri și portrete.
„Toarșu prim” de la Brașov (prim-secretarul „județenei” de partid), pe brânci, pe sub masă, prinde „telefonul scurt” și raportează situația. Securitatea ia măsuri, se caută să fie identificați agitatorii, inițiatorii. Se promite remedierea situației. era doar semnalul pregătirii represiunii.
Delegații străini trimiși cu afaceri la Brașov raportează iar știrile ajung la „Europa Liberă”. Mass- media interne, tăcere absolută!
Deși Securitatea urmărește draconic totul, „Europa Liberă” transmite în seara de 17 noiembrie 1987, știri despre greva care s-a petrecut la Brașov. Evident, serviciile secrete occidentale aveau agenți sub acoperirea reprezentanților economici, mai ales vest-germani sau israelieni. Unii reușesc chiar să filmeze discret de la fereastra hotelurilor unde erau cazați.
Rapoartele lor ajung la Europa Liberă, atașații de presă ai ambasadelor informează prompt prin „sursele lor”. Sunt etnici germani în Brașov care au contacte cu rudele din Vest. Sunt și turiști străini în acea perioadă, deci veștile circulă.
Securitatea înclocuiește muncitorii de la „Autocamioane” cu ocazia vizitei lui Ceaușescu din 13 august 1988!
Securitatea arestează, bate, torturează. Oamenii sunt deportați, bătuți, arestați, apoi urmează pentru unii dintre ei, amnistia. În ianuarie 1988, Ceaușescu face 70 de ani și un decret de amnistie bucură pe mulți cu anumite pedepse. În vara lui 1988, Ceaușescu ajunge pe 13 august la „Steagul Roșu”.
E primit cu o defilare de autocamioane, aplauze ale muncitorilor cu salopete din magazie, căști noi. Toți râd, nici vorbă de greva ce se petrecuse în 1987, în noiembrie. Numai că, se pare că Securitatea a decis să prevină situațiile. Pur și simplu, niciun muncitor de la acea vizită nu era de la „Autocamioane”. Se aduseseră muncitori din alte fabrici ale orașului (Tractoare, Metrom etc), tocmai ca muncitorii greviști să nu aibă cumva de gând să strice liniștea „Lui și Ei”, „mama culturii și tătucul națiunii”.
Și totuși, în decembrie 1989, fix la o lună după Congresul al XIV-lea, regimul comunist de prăbușește cu zgomot de arme și sânge, adică vor fi pierderi de vieți omenești și foarte mulți răniți.
