Animalul, care măsoară aproximativ 1,50 metri și are o greutate de circa 1,17 kilograme, poate zbura aproape 40 de kilometri într-o noapte.

Această specie de liliac zburător este pe cale de dispariție din cauza defrișărilor masive care exită în această țară.

Spre deosebire de liliecii mai mici, vulpile zburătoare nu se orientează cu ajutorul ecolocaţiei, ci îşi folosesc ochii mari şi nasurile sensibile pentru a găsi fructe şi flori pe care le mănâncă. Această dietă le-a adus porecla de liliac de fructe. Îşi petrec ziua cocoţate în arbori, cu capul în jos, în grupuri mari şi gălăgioase.

Vulpile zburătoare trăiesc în Asia de Sud, în unele insule din Oceanul Indian, în pădurile din apropierea zonelor mlăștinoase. Grupurile mari de lilieci stau atârnate în ficuși, bananieri și smochini unde petrec cea mai mare parte a zilei. Anvergura aripilor poate varia între 1,2 m și 1,7 m.

Capul roșcat, urechile și ochii mari ce amintesc de înfățișarea unei vulpi au făcut ca această specie să primească numele de vulpea zburătoare. Împerecherea are loc o singură dată pe an, femela dând naștere la 1-2 pui. Perioada de gestație este de 145 de zile. În captivitate pot trăi până la 32 de ani. Se hrănește de regulă cu fructe din care extrage nectarul și sucul , cu flori de plante și insecte.

Coloniile de lilieci sunt privite ca fiind dăunători, deoarece distrug recoltele provocând astfel pagube. Fermierii vânează aceste specii pentru a-și proteja fermele, dar și pentru grăsimea lor folosită în scop medicinal. De asemenea, în unele insule carnea lor este considerată o delicatesă. Vânătoarea acestor animale este legală în toate statele Malaeziei (excepție statul Sarawak din insula Borneo), este ilegala în Thailanda, iar în Indonezia legea nu ocrotește aceste animale.

Anual cca 22000 de vulpi sunt omorâte în Malaezia. Cercetătorii avertizează asupra faptului ca e posibil ca această specie să dispară în 6 ani dacă rata actuală de distrugere va continua.