În aceste rânduri - nimic despre NATO, nimic despre eforturile armatei ucrainene, de recuperare a teritoriului ocupat de trupele agresoare ruse, nimic despre diplomația pusă în expectativă, în multe metropole din comunitatea transatlantică.

Doar câte ceva, despre anumite stări de spirit și de fapte, din Forțele Armate ale Rusiei.

Astfel, într-un interviu pentru The Sunday Times, secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, a declarat că el crede că Rusia va rămâne o amenințare în următorii ani, deoarece dictatorul rus Vladimir Putin are încă resurse militare:

„Dacă Putin pierde în Ucraina, va fi rănit profund...El încă mai are o forță aeriană și încă are o flotă — și vedem marina lui făcând manevre destul de agresive. Putin nu a terminat încă cu noi. Există o capacitatea pentru el, în următorii trei sau patru ani, de a se năpusti”...probabil - deduc eu - spre Europa centrală, posibil spre Marele Nord, nicidecum spre Asia și cu atât mai puțin peste Ocean, de pildă în Alaska.

Ben Wallace a mai afirmat că amenințarea cu utilizarea de către Putin a armelor nucleare este „încă acolo în doctrina lor”, aici fiind vorba despre utilizarea armelor nucleare tactice.

Interviul secretarului britanic al Apărării, apare la puțin timp după ce un general român, acum în retragere, probabil cel mai cerebral și respectat dintre seniorii militari autohtoni îmi semnala că după cum (nu) merg lucrurile pe Frontul de Est, mai degrabă tinerii militari ruși, posibil și adversarii lor ucraineni s-au cam săturat să moară...degeaba.

În acest context, recursul Moscovei la arma nucleară tactică nu va mai fi doar o sperietoare pentru opinia publică internațională, ci unul posibil, menit a menține actuala linie a frontului, inclusiv rămânerea peninsulei Crimeea în cadrul Federației Ruse.

O decizie care va genera răspunsul similar al Kievului, chiar dacă acum, oficial, arma nucleară tactică nu este în dotarea apărătorilor ucraineni.

Doar la Hiroshima și Nagasaki - lovite de două bombe atomice produse de Statele Unite ale Americii, la 6 și 9 august 1945 - se trăiește și azi, nu-i așa?... Hiroshima are azi 1,5 milioane de locuitori, iar Nagasaki sub jumătate de milion de niponi.

Revenind pe Frontul de Est, trupele invadatoare ruse au continuat să folosească sisteme de rachete cu lansare multiplă, rachete dirijate, drone iraniene, rachete de croazieră Kh-22 generând astfel concluzia că rachete și lovituri aeriene rusești pot viza, în continuare, toată Ucraina.

Forțele militare ruse dislocate în sudul și estul Ucrainei mențin presiunea pe aliniamentele ucrainene de la Kupiansk, Lyman, Bakhmut, Avdiivka și Marinka. Trupele ruse din regiunile Zaporizhzhia și Herson acționează pentru a împiedica avansarea forțelor ucrainene.

La nivelul trupelor de infanterie, rușii au pierderi între 500 până la 1000 de militari pe zi, iar ucrainenii, deși evită acest subiect, au și ei numeroși combatanți căzuți la datorie.

Chiar dacă în presa transatlantică s-au difuzat informații contradictorii despre soarta luptătorilor din Compania Militară Privată Wagner, lucrurile sunt mai simple decât par.

Unii combatanți au renunțat la uniforme și au plecat acasă. Alții, 2% din efectivul total, au semnat contracte cu armata rusă. Majoritatea sunt în așteptare, în taberele inițiale, de pe teritoriul ocupat în estul Ucrainei. Un batalion - oficial de instructori pentru militari din Belarus - a ajuns într-o tabără aflată lângă o șosea ce leagă Minsk-ul de granița sudică a statului belarus, cu Ucraina. Și Wagner, cu Prigojin în frunte, rămâne o prezență extinsă pe continentul african.

În spațiul NATO a atras atenția faptul că generalul Ivan Popov, comandantul Armatei 58 a Rusiei în Ucraina, a fost demis din funcția sa, la începutul acestei săptămâni, după ce a criticat lipsa sprijinului artileriei ruse, precum și numărul mare de morți în rândul soldaților ruși.

Popov a fost destituit de generalul Valery Gerasimov, șeful armatei ruse, pentru că a cerut și rotirea batalioanelor obosite de misiuni prelungite pe front, solicitările sale fiind etichetate ca promotoare a unui alarmism defetist.

Îndepărtarea generalului Ivan Popov a devenit cunoscută după ce mesajul său vocal explicativ a fost distribuit, pe canalul Telegram, al parlamentarului rus Andrei Gurulyov — care a fost cândva șeful Armatei a 58-a, cea care acum luptă împotriva contraofensivei ucrainene, în regiunea Zaporizhzhia, fiind apreciată ca una dintre cele mai puternice mari unități din armata rusă.

Destituirea lui Popov a survenit în aceeași săptămână, în care rachete ucrainene trase asupra unui hotel din orașul Berdyansk, din sudul Ucrainei au ucis mulți militari ruși, inclusiv pe generalul-locotenent Oleg Tsokov, din Armata 58 .

Desigur, à la guerre comme à la guerre. Pentru cei destituiți, aflați sub anchetă sau uciși pe front se găsesc rapid înlocuitori - mai tineri, mai temerari, dar mai puțin controlabili, de vârful ierarhiei militare.

Vor generalii ruși să pună capăt războiului? Mai degrabă vor să îl continue, dar cu ascultarea solicitărilor lor concrete, de către Statul Major al Forțelor Armate Ruse.

Va fi o implozie în armata rusă? Având în vedere modalitățile concrete în care se menține disciplina în rândurile militarilor trimiși pe front, de Kremlin, acum este greu de crezut că pe termen mediu se va întâmpla așa ceva.

Federația Rusă are încă suficientă...carne de tun și numeroși ofițeri promovabili pe posturi de comandă prevăzute cu epoleți de general - strălucitori, tentanți, pecetluitori ai unei cariere altfel visate, mai puțin cu o etapă, cel mai probabil finală, în războiul care pare că nu se va mai sfârși în anii care vin.

Dar chiar dacă susținătorii lui Putin au încă iluzia că acela „care vorbește despre probleme în armată este inamic”, puținele informații scăpate, cu bună știință, pe fluxul de date asigurat de Telegram confirmă derularea, acum, a unei „vânătoare de vrăjitoare în armata rusă”.

De unde nu se știa mai nimic despre soarta generalului Serghei Surovikin, s-a aflat apoi că...se odihnește - vorba vine - iar acum pare a fi reținut cu alți peste zece camarazi cu grade mari.

Chiar dacă Surovikin, oficial mai este comandantul Forțelor Aerospațiale a Rusiei, în afara dispariției sale confirmate, de la locul său de muncă, nimic nou nu a mai apărut despre el, în arena publică rusă. Asta după ce anterior s-a semnalat că Surovikin a fost arestat în seara zilei de 27 iunie și este reținut în centrul de arest preventiv Lefortovo, împreună cu adjunctul său, general-colonelul Andriy Yudin.

Putin rămâne stăpân pe situație? Da. Și acționează în continuare cu reflexele tipice unuia care a fost 16 ani ofițer KGB.

De ce să îi înlocuiască pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu și pe generalul Valery Gerasimov, doar amândoi îi asigură, de 12 ani, liniștea la Kremlin? Ipoteticii lui înlocuitori l-ar putea îndepărta de la Kremlin, într-o noapte.

Șoigu știe că într-o situație de criză el va fi - fie și pe o perioadă scurtă, de interimat - succesorul lui Putin, iar Gerasimov, are sprijinul evident al Direcției Principale a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, încă cunoscută sub abrevierea anterioară GRU = agenția de informații militare a Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse, care subordonează serviciul de informații militare și are propriile unități de forțe speciale, capabile să acționeze și pe teritoriul unor terțe state.

Să nu uităm că atunci când rebelul Prigojin, a apărut la comandamentul regional de la Rostov, a fost primit de generalul-colonel Yunus-Bek, ministru adjunct al Apărării și de generalul-locotenent Vladimir Alekseyev, numărul 2 în sistemul informațiilor militare ruse.

În traducere liberă, Șoigu și Gerasimov și-au trimis emisarii, pentru discuții cu șeful rebelilor.

A urmat marșul unei coloane a mercenarilor spre Moscova, deloc împiedicat de vreo unitate militară rusă.

O stare de fapt deloc negabilă, cu două explicații posibile: 1. prima, probabilă - se aflau în expectativă comandanții diferitelor structuri militare situate pe traseul mercenarilor. 2. a doua, mai credibilă - au primit ordin să nu reacționeze, deoarece se știa faptul că anumite negocieri sunt în curs de derulare.

Chiar dacă sunt conștienți de antipatia unora la adresa lor, Șoigu și Gerasimov au avantajul deținerii informațiilor clasificate, sensibile, înaintea presupușilor, dar și știuților lor opozanți, la care se adaugă dreptul lor legal de a decide destituiri, anchetări sau alte măsuri menite, în viziunea lor, să mențină soliditatea ierarhiei militare ruse.

În evaluarea actualei capacități de luptă a armatei ruse, unii iau dorințele lor, drept realitățile momentului. Astfel, comandantul Centrului de Informații al Forțelor de Apărare Estoniene, colonelul Margo Grosberg a declarat că în curând Forțele Armate ucrainene pot obține un succes major pe front.

Deocamdată viața bate filmul propriilor extrapolări, trupele ruse din Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson fiind evident afectate de bombardarea unor importante noduri de transport, a unor puncte logistice și centre de comandă și control, din eșalonul doi, dar - nota bene - mențin defensiva, în tranșeele alternate cu câmpuri de mine și dinții...de beton, contra tancurilor ucrainene.

Uzura, pe Frontul de Est este reciprocă. Iar supoziția că moralul apărătorilor ucraineni este mai mare decât acela al invadatorilor ruși este logică, dar, în linia întâi, luptele sunt duse ...fără milă, de ambele tabere combatante.

Rușii utilizează avioane de luptă, pentru misiuni de bombardament. Ucrainenii nu vor primi avioane de tipul F-16, cu piloți ucraineni, mai devreme de ianuarie 2024.

Serghei Lavrov amenința că sosirea aeronavelor menționate va fi considerată manifestarea unui pericol ce necesită defensiva nucleară. Dacă se va ajunge acolo, replica Kievului va fi similară, tot nucleară.

Militarii ruși au rachete de croazieră, ucrainenii nu. Nu acum.

În interviul său acordat ziarului Washington Post, șeful Apărării Ucrainei generalul Valerii Zaluzhnyi, semnala trei lucruri notabile:

I. Trupele ruse trag „de trei ori mai mult într-o zi”, asupra defensivei ucrainene, indiciu al unei cantități de muniție superioare celei a armatei Kievului.

II. "Pentru a-mi salva poporul, de ce trebuie să cer cuiva permisiunea ce să fac pe teritoriul inamic?” a mai declarat Zaluzhnyi, publicației americane. Și într-adevăr, dacă armata ucraineană va folosi arme proprii pe teritoriul Federației Ruse aliații nu vor avea nicio obiecție.

„Din anumite motive, trebuie să cred că nu am voie să fac nimic acolo. De ce? Pentru că Putin va... folosi arme nucleare? Copiilor care mor nu le pasă. Aceasta este problema noastră și depinde de noi să decidem cum să omorâm acest inamic. Este posibil și necesar să ucizi pe teritoriul său într-un război. Dacă partenerilor noștri le este frică să-și folosească armele, vom ucide cu ale noastre. Dar doar atât cât este necesar.”

III. "Nu-mi pasă ce crede Putin, voi lua înapoi Crimeea" a declarat generalul nr.1 din armata Ucrainei. Dar Zalujnyi încă respectă doctrina inamicului. A citit tot ceea ce a scris adversarul său, generalul Valery Gerasimov, considerând optica acestuia ca fiind foarte interesantă. „Este un inamic – un inamic foarte inteligent. Inteligent și, prin urmare, viclean. El este încă puternic. Așa că trebuie să-l respecți ca atare și să cauți modalități de a-l învinge. Pentru că asta este singura modalitate de a câștiga.”

Cu o superioritate numerică știută, cu un surplus de muniție la dispoziție, cu determinarea de a nu ceda Crimeea, armata Federației Ruse a mai primit în rândurile sale 185.000 de tineri angajați pe bază de contract. Iar în octombrie vor fi mărite soldelor militarilor, cu 10,5%. Mărite, nu tăiate.

Armata Ucrainei luptă pentru restabilirea integrității teritoriale depline a Ucrainei. Dar forța de invazie rusă are ordin să mențină ce a cucerit și controlează acum, 17% din teritoriul fostei republici sovietice ucrainene.

În absența unei inițiative diplomatice majore venită de peste Ocean, până la finele acestui an numărul morților, răniților și dispăruților, în luptele greu de descris în puține cuvinte, va aduce doliul în multe familii de europeni - unii de limbă rusă, alții de limbă ucraineană, nu puțini din micile republici ale Federației Ruse - cu tineri decimați de nostalgiile imperiale ale Kremlinului.

Doar Niccolo Machiaveli își atenționa semenii: "Prima metodă de estimare a inteligenței unui conducător este să se uite la bărbații pe care îi are în jurul său"...