Un editorial de James Delingpole pentru Breitbart.

China are în acest moment suficiente centrale electrice pe cărbune pentru a satisface întregul necesar energetic al Uniunii Europene, „fapt ce duce la extinderea producției mondiale de energie din cărbune și zădărnicind mișcarea împotriva combustibililor fosili poluanți”, relatează Bloomberg.

Site-ul economic scrie:

„China are o capacitate de aproape 148 gigawați de energie din cărbune în construcție, arată un raport al Global Energy Monitor, un grup non-profit care supraveghează activitatea centralelor pe combustibili fosili.

„Aceasta constituie aproape echivalentul celor 150 de gigawați cât este capacitatea parcului de centrale pe cărbune al Uniunii Europene și mai mult decât cei 105 gigawați, capacitatea totală a centralelor pe cărbune aflate în construcție în întreaga lume.

„Spre deosebire de numeroase alte țări, inclusiv Marea Britanie care a promis că va închide toate centralele pe cărbune până în 2025, Beijingul rămâne fidel cărbunelui ca principală sursă a sa energetică, fapt care reprezintă o provocare majoră pentru obiectivele de reducere a emisiilor de cărbune la nivel mondial. Potrivit raportului, creșterea sa de producție din ultimele 18 luni (ianuarie 2018 – iunie 2019) face nesemnificative reducerile realizate în restul lumii.”

Nimic din toate acestea nu constituie vreo surpriză pentru realiștii climatului. Unul dintre principalele lor argumente împotriva acțiunii concertate a guvernelor occidentale de a reduce emisiile de carbon ale economiilor lor este că nu iau câtuși de puțin în considerare economiile emergente, precum cea a Indiei șim mai ales, cea a Chinei.

Orice tentativă de a reduce producția de dioxid de carbon în economiile occidentale este mai mult decât contrabalansată de creșterea de CO2 a Chinei.

Acest lucru a fost prezis într-un raport dat publicității anul trecut de către Global Warming Policy Foundation.

Așa cum autoarea raportului, Patricia Adams explică:

„China a cheltuit o mulțime de bani pe energiile refolosibile, fără rezultate notabile. Așadar, în ciuda sprijinului de fațadă acordat programului verde, China face mizează totul pe combustibilii fosili. Rămânerea la putere a Partidului Comunist depinde de asta.”

În prefața la raport, fostul ambasador al SUA la Convenția Cadrul asupra Schimbării Climatice a ONU, dr. Harland Watson, scrie:

„Numeroși actori din comunimatea de mediu îi cer Chinei să-și asume rolul de lider global al climatului. Însă Patricia Adams pune sub semnul întrebării interesul Chinei de a-și asuma acest rol, în condițiile în care necesitatea unei creșteri economice continue înseamnă că asigurarea de noi rezerve energetice va avea prioritate în fața preocupărilor legate de schimbarea climatică.”

Evident, raportul a fost ignorat de presa „mainstream”, care preferă să-i asculte pe „experți” precum Nicholas Stern.

Cu doar trei ani în urmă, Nicholas Stern – prezentat în mod ilar de către The Guardian drept „un eminent economist al climatului”, în ciuda faptului că scandalosul său „Raport Stern” a fost discreditat din cauza slabei sale înțelegeri asupra climatologiei și economiei – saluta „apogeul cărbunelui” în China ca pe „un moment crucial în istoria lumii”.

În iulie 2016, el scria în The Guardian un articol care începea bombastic:

„Bătălia mondială împotriva schimbării climatice a trecut de un punct istoric, odată cu atingerea unui punct maxim al arderilor de cărbune în China, potrivit unor economiști importanți.

„Ei afirmă că momentul ar putea marca o etapă importantă în cursul Antropocenului, era actuală, în care activitatea umană domină mediul planetar.

„Cina este cel mai mare poluator din lume și consumul său de carbon a crescut de peste trei ori între 2000 și 2013, emanând miliarde de tone de dioxid de carbon care încălzesc climatul. Însă consumul său de cărbune a atins un punct maxim în 2014, mult mai devreme decât se prevedea, apoi a început să scadă.”

Potrivit „eminentului” economist Stern, acesta ar fi fost un moment cheie în războiul împotriva schimbării climatice:

„«Cred că este cu adevărat un moment de răscruce», a spus lordul Nicholas Stern, un eminent economist al climatului la London School of Economics, care este autorul analizei, împreună cu colegi la Universitatea Tsinghua din Beijing. «Cred că istoricii vor vedea cu adevărat 2014 ca pe un foarte important eveniment în istoria climei și a economiei mondiale.»”

Doar că, bineînțeles, nu a fost. China dorește creștere economică și nu se simte în nici un fel obligată să se ploconească în fața zânei cerului verde inventată de activiștii din Occident pentru a-și justifica fixația cu energia refolosibilă.

Este foarte probabil că această tensiune între aspirațiile verzi din realitatea economică va crește.

Potrivit unuir raport separat, realizat de Stockholm Environment Institute, producția tot mai mare de combustibili fosili la nivel mondial riscă să zădărnicească toate țintele propuse de Acordul de la Paris pentru a limita producția globală de CO2.

„Producția de petrol, gaze și cărbune, deja planificată sau în curs de realizare, va zădărnici eforturile vizând limitarea încălzirii climatice la niveluri compatibile cu o planetă capabilă să adăpostească viața, au avertizat ONU și importante grupuri de cercetare (…)

„«Prezentăm pentru prima oară cât de mare decalajul dintre obiectivele de temperatură de la Paris și planurile și acțiunile țărilor în materie de producție de cărbune, petrol și gaze», a spus autorul principal Michael Lazarus, director al centrului american al Institutului Stockholm pentru Mediu.

„Acest decalaj de producție – între producția în curs de realizare și țintele Acordului de la Paris – este reprezentată mai ales de cărbune, potrivit raportului.

„Planurile țărilor de a produce cu 150% mai mult cărbune până în 2030 reprezintă o creștere a temperaturii globale cu 2 grade.”

Greta Thunberg poate să dea cât vrea din degețelul ei arătător: economia mondială nu vrea deloc să asculte.

Te-ar putea interesa și: