Între cele două scăderi drastice care au loc în această perioadă pe planetă, cea a preţului petrolului şi cea a bursei chineze, există o conexiune indisolubilă.

În timp ce petrolul este la cel mai mic nivel din ultimii 11 ani, China, cel mai mare consumator de hidrocarburi la nivel global, este în suferinţă. Nu există o legătură directă între cele două evenimente, dar indirecte sunt suficiente.

„Alunecarea structurală – şi deseori haotică – a economiei chineze continuă să aibă efecte negative pe piaţa petrolului şi, de fapt, asupra unei serii largi de mărfuri industriale. Şi nu este vorba doar despre China. Economiile emergente, consumatori importanţi de mărfuri industriale în ultima decadă, alunecă şi ele, iar în unele cazuri, vedem deja cele mai pronunţate recesiuni din istorie”, a declarat pentru EVZ Mihai Nichişoiu, Director divizie Asset Management, Tradeville.

Marele tablou arată, în mare, două tabere. De o parte stau statele emergente precum Rusia şi Brazilia, dependente de veniturile obţinute din vânzarea de materii prime precum petrol, gaze naturale şi cărbuni. De cealaltă parte sunt ţările dezvoltate, care cumpără materii prime pentru a produce bunuri şi care sunt avantajate de un cost mai mic al acestora. China are un rol cheie aici. Ea cumpără multe materii prime pentru a produce mult. Odată cu încetinirea ritmului de creştere a economiei, ea a cumpărat mai puţine materii prime, ceea ce a redus cererea şi, implicit, a contribuit la scăderea preţului petrolului.

Însă barilul nu ar fi ajuns niciodată 30 de dolari doar din această cauză. Concomitent, Arabia Saudită şi Rusia au anunţat că nu scad producţia, aşa cum au procedat în trecut când preţul scădea sub limita de profitabilitate. Cota de piaţă a fost prea importantă, cel puţin până recent. Acum însă, cele două state dau semne că ar putea reduce producţia pentru că pierderile ar putea fi prea mari. Rusia are nevoie de un baril la 80 de dolari pentru a fi pe plus, de exemplu, iar Arabia Saudită nu e nici ea departe.

Din cauza acestei situaţii ieşite din comun, investitorii, confruntaţi cu dobânzi aproape zero sau chiar negative practicate de bănci, sunt forţaţi să găsească alternative pentru a face profit. În cazul pieţşei obligaţiunilor, situaţia nu este strălucită.

„Vizibilitatea în privinţa titlurilor de împrumut nu este extraordinară în acest moment. Factorii macro care au sprijinit obligaţiunile guvernamentale în ultima decadă dispar gradual. Bănci centrale importante, precum Banca Centrală Europeană şi Banca Japoniei, refuză să-şi extindă programele de cumpărări de obligaţiuni, iar SUA tocmai a început să-şi normalizeze propria politică monetara, efectuând prima majorare a ratei dobânzii”, a explicat Nichişoiu.

Astfel, prin scăderea cererii de obligaţiuni, este aşteptat ca preţurile să scadă. În acelaşi timp, dobânzile ar putea creşte, ceea ce ar putea fi o soluţie pentru cei aflaţi în căutarea de venituri fixe. Acum, nici China, nici economiile emergente sau statele membre OPEC nu mai cumpără obligaţiuni pentru că excedentele comerciale şi de cont curent sunt deja istorie, iar valutele lor se depreciază. Însă, postura tradiţionala de refugiu a obligaţiunilor guvernamentale nu este deocamdată afectată decisiv.

Cei care vor altceva, pot alege aurul, refugiul suprem al investitorilor când vine o furtună de proporţii pe pieţele financiare.

„Aurul rămâne într-un trend descendent început în urmă cu patru ani. Postura tradiţională de refugiu se mai activează din când în când, dar nimeni nu crede încă în inflaţie, iar SUA majorează dobânzile pentru prima data în ultima decadă. Deocamdată, nici aurul nu reprezintă o oportunitate de investiţie. Nu încă”, a declarat Nichişoiu.

Ce ar trebui să facă investitorii români în acest an dificil pentru a obţine profit?

„Să simplifice şi să prefere investiţii defensive. Dacă există portofolii pe termen lung, aş căuta să le protejez – luând în calcul posibilitatea unor deprecieri severe pe burse, chiar dacă punctuale. Pe pieţele valutare, aş prefera dolarul american şi yenul japonez. În 2016, prioritatea ar trebuie să fie conservarea capitalului, nu speranţa unor profituri pe seama unor speculaţii agresive. Chiar dacă direcţiile ar fi intuite corect, volatilitatea va testa capacitatea investitorilor de a-şi menţine poziţiile”, a declarat Nichişoiu.