Știu, este la modă consultația online. Nu sunt însă persoana care să butoneze zeci de minute laptopul pentru a afla că e musai să ia un paracetamol. Și-atunci, ce fac? Mai ales dacă simt că am nevoie nu de o aspirină, ci de o opinie argumentată a unui cadru medical?

Iau calea spitalului, nu? De preferat unul mare, cunoscut și, mai ales, fără cazuri de Covid-19 raportate, care să-i spulbere reputația. „Sfânta Maria”, cum aminteam mai sus, e „curat”, cel puțin aceasta a fost concluzia la care am ajuns în urma propriei investigațiii.

Primul puls

Doar că, odată ajuns în fața unității medicale, nu poți intra fluierând, cum o făceai cândva. Ești direcționat către curtea interioară, unde sunt instalate niște containere-filtre. Aici i se ia pacientului venit de pe stradă primul puls. „Prezintă sau nu prezintă semne evidente de purtător al virsului?”, citesc în ochii întrebători ai asistentei înfofolite din cap până-n picioare în plastic.

N-apuci să dai „Bună ziua”, că poc, pistolul! Nefamiliarizat, în primele clipe am fost la un pas să ripostez. „Stai calm, probabil îți ia temperatura”, m-am încurajat mormăind. Interiorul barăcii medicale îmi depășește așteptările: pat, plasmă TV, căldurică, aer condiționat, totul sclipește de curățenie.

Suspect de Covid-19?

„Sunt dotate și cu duș, chiuvetă, apă caldă”, mă lămurește managerul Spitalului Sfânta Maria, chirurgul Narcis Copcă. „Acesta este protocolul. Se execută triajul în curte, în aceste containere. Aici se face circuitul premergător spitalului și tot aici are loc primul contact dintre medic și pacient. Doctorul vine costumat cum îl vedeți, ca un cosmonaut, te consultă, apoi te pune într-o categorie: suspect sau nu de Covid-19”, îmi explică dr. Narcis Copcă.

Apoi, după ce mi se pune eticheta?

„Dacă ești suspect, rămâi pe loc. Ești testat și iar testat. Dar nu-i motiv de panică, sunt condiții excelente pentru așteptarea rezultatului final. De fapt, un pacient poate locui și câteva zile în aceste condiții”, mă săgetează scurt managerul Copcă.

Camera de gardă

Am înghițit în sec și mi-am umflat pieptul: „Și dacă nu sunt purtător al bolii? Ce urmează?” Doctorul îmi face un semn reverențios cu mâna dreaptă: „Poftiți în camera de gardă!”

Acolo, alt filtru, alte verificări, alte pozne. Aproape c-am uitat de ce-am venit la doctor. Toată lumea e echipată de sus până jos în costume speciale de protecție și te privește prin ochiul unui pătrat din plastic transparent. Timp de douăzeci de secunde mi-am ținut respirația de teamă să nu strănut. Asta-mi mai lipsea!

Pacienți speriați

Dacă treci cu bine și de acest filtru, ajungi, în sfârșit, în fața medicului specialist pentru al cărui sfat ai venit de fapt la spital. „E un proces firesc în aceste condiții de pandemie. Dar uitați-vă în jur! – mă îndeamnă dr. Narcis Copcă. „ Oamenii s-au speriat atât de tare încât își tot amână vizitele la medic, dovadă culoarele destul de aerisite, nu?”

Privesc de-a lungul coridoarelor albe indicate de dr. Narcis Copcă. Puțini, foarte puțini pacienți se încumetă să mai treacă pragul spitalelor. Decizie cu dus și întors.

Inima-n dinți

„Cei cu boli cronice, cu tratamente speciale care nu suferă amânare, cei care pot rata anumite secvențe de tratament importante etc. – îi rog pe toți să-și ia inima-n dinți și să meargă la doctor. Să nu se joace cu viața lor! Să nu temporizeze! Până la urmă, nu-i un capăt de țară să mergi la spital. Nu trebuie decât să respecți niște reguli”, perorează managerul Narcis Copcă.

Tonul mustrător al medicului m-a tocat mărunt mult după ce am părăsit incinta unității medicale de pe bulevardul Ion Mihalache nr. 37-39. Parcă și-acum îl aud: „N-avem niciun caz de Covid, avem instruire în fiecare zi, simulăm cazuri, facem verificări ale personalului. Oricând îți poate veni un «halat alb» infectat. De prin metrou, de pe stradă, de afară. Rămânem, așadar, în alertă”.

Montaj video: Manu Ionescu