Gică Popescu, fost căpitan al echipei naționale, a fost invitat în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai” de la Kanal D. „Baciul” a răspuns tirului lansat realizatoare și a vorbit despre mai multe subiecte interesante.

El a povestit despre perioada în care a avut de-a face direct cu coronavirusul și a stat internat 10 zile în spital. „Aș vrea să știu și eu cum m-am infectat. Am plecat în Deltă cu câțiva prieteni, a fost prima dată când am lăsat garda jos. Am respectat regulile tot timpul, aveam mască, dezinfectant.

Mai întâi avut o durere de cap puternică, seara am avut frisoane, a doua zi am mers acasă, am stat trei zile crezând că sunt răcit. Am făcut și eu testul pe care îl făcea echipa și am primit rezultatul pozitiv. Am ajuns la spital, unde am stat 10 zile. Am făcut și un control la plămâni și mi-a ieșit o pneumonie. Am stat 5 zile pe tratament, problemele s-au accentuat și au mai urmat alte 5 zile de tratament”, a spus fostul căpitan al Barcelonei, care a concluzionat: „Coronavirusul nu mă poate speria. La câte am trăit și văzut în viață…”

Cea mai mare satisfacție a carierei

Olteanul este de părere că fotbalul și sportul în general au mari probleme în această perioadă marcată de pandemia de coronavirus. „Lipsa spectatorilor este un lucru care la echipele mari se simte foarte accentuat. Din păcat și din fericire, la noi nu se simte la fel. Sperăm ca partenerii noștri să rămână lângă noi, în condițiile astea, să susțină sportul și fotbalul”.


Gică Popescu, traumatizat. Până se va duce în mormânt va susține asta

Gică Popescu, dezvăluiri. Ce s-a întâmplat în ziua când a mers la închisoare


Ex-căpitanul naționalei crede că s-ar descurca foarte bine în fotbalul actual. „Cred că aș face față în fotbalul de astăzi. Îmi place să cred asta, văzând ce se întâmplă. Aș fi fost un mare campion și astăzi. Ca să te simți împlinit, trebuie să joci la un Mondial sau la un European și să câștigi un trofeu important.

Cea mai mare satisfacție a fost când la Craiova, după un meci cu FC Argeș, în care am dat golul decisiv în minutul 91, iar oamenii s-au oprit în fața mașinii mele și au zis: „Te dai jos sau treci peste noi”. Asta a fost de neuitat pentru mine și am avut ceva satisfacții în cariera de fotbalist.

Am avut norocul să împart la Craiova vestiarul cu idolii copilăriei mele. A fost primul motiv care m-a mobilizat și mi-a dat încredere să fac ceea ce am făcut după aia.”

Popescu a vorbit și despre situația financiară pe care o avea în 1989, în condițiile în care nu jucase în străinătate, ci doar pentru Universitatea Craiova, Steaua, și apoi iar pentru olteni. „Înainte de 1989 eram privilegiați. În 1988, cât am jucat la Steaua, în ultimele două luni mi-am luat mașină. Aveam două locuințe în Craiova, aveam un Opel Ascona, aveam o cameră de filmat și ceva bani la CEC. Câștigam foarte bine, noi, fotbaliștii”, a mai declarat Popescu. El a mai precizat că: „Nu am simțit că sunt vânat de femei pentru bani. Am considerat că sunt un bărbat care a crezut că poate emite pretenții și să fără să am buzunarul plin. Eu am făcut foamea în perioada junioratului și jucam la Craiova. Dar, banii ajută și ajută mult.”