Până la sfârșitul acestui an, monștri metalici de înaltă tehnologie, de proveniență rusă,  ar putea consolida apărarea Iranului împotriva amenințărilor aeriene și navale, cu excepția cazului în care ONU interzice din nou republicii islamice să cumpere arme din străinătate.

Sistemele majore de armament iraniene sunt la această oră învechite datorită unor sancțiuni ale Națiunilor Unite și ale Statelor Unite, care au împiedicat țara să achiziționeze noi tehnologii militare din străinătate.

Cu toate acestea, până la sfârșitul anului 2020, sancțiunile ONU ar trebui, cel puțin teoretic, ridicate și Teheranul ar putea să-și modernizeze apărarea cu cele mai noi tehnologii. Cel puțin dacă sancțiunile nu sunt prelungite. Sancțiunile ONU expiră în luna octombrie.

O piață râvnită de Moscova

În decembrie 2019, în perspectiva unor contracte de miliarde de dolari, Rusia a exclus extinderea embargoului aprobat de Națiunile Unite privind vânzarea de arme către Iran, în ciuda avertismentelor Statelor Unite că ridicarea acestor sancțiuni va „compromite securitatea mondială”.

Ridicarea sancțiunilor ONU (incluse în acordul nuclear cu Iranul, semnat în 2015, din care SUA s-au retras) este importantă pentru Rusia pentru că aceasta ar însemna o apropiere de Iran și o deschidere a ultimelor piețe de armanent neexplorate din lume, notează Bloomberg.

Iranul ar putea deveni un client major pentru Rusia, în principal pentru avioane, submarine și sisteme de apărare aeriană.

Rusia apare ca unul dintre principalii furnizori potențiali ai armatei iraniene, acesta din urmă folosind încă un număr mare de arme cumpărate în perioada sovietică. Mai ales că republica islamică privește și în altă direcție pentru achiziția de armament: China

Iată o scurtă listă a sistemelor de armament pe care Rusia a acceptat să le vândă Iranului, odată restricțiile internaționale ridicate:

Avioane Su-30SM

Este vorba de ultima modificare a acestui avion de vânătoare rusesc de generația 4+++.  Una dintre principalele sale caracteristici este super-manevrabilitatea sa în lupta aeriană, oferind pilotului posibilitatea de a efectua manevre extreme pentru a evita rachetele inamice.

Astfel de rezultate sunt obținute datorită schemei sale aerodinamice integrate de înaltă performanță și a noilor motoare cu reacție AL-31FP, scrie Russia Beyond.

Su-30SM este capabil să utilizeze toate rachetele de precizie rusești și viitoarele astfel de arme din clasele „aer-aer” și „aer-sol”, acoperind până la 3000 km fără realimentare în aer sau la aterizare.

Datorită radarului cu baleiaj electronic BARS, fiecare Su-30SM este capabil să-și folosească rachetele în timpul acestor manevre extreme și să elimine ținte aflate la o depărtare de până la 100 km de avion.

Sisteme mobile K-300P Bastion-P

Sistemul de rachete pentru apărare mobilă Bastion a fost conceput pentru apărare costieră împotriva grupurilor aeronavale, navelor de război și altor ambarcațiuni de debarcare care reprezintă o amenințare.

Fiecare baterie este formată dintr-un vehicul de comandament, un vehicul de sprijin și patru lansatoare.

Acestea din urmă sunt armate cu două rachete din clasa P-800 Oniks, armă supersonică ce conține ogive de 250 kg umplute cu muniție fragmentară puternic explozivă.

Aceste rachete pot elimina ținte aflate la distanțe de până la 300 km de coaste, ceea ce i-ar oferi Iranului o putere de foc suficientă pentru a controla golful Persic și toate navele din zonă.

Fiecare sistem de lansare Bastion poate rămâne în stand-by o perioadă de 3-5 zile. Sau chiar până la 30 de zile, atunci când este acompaniat de un vehicul de sprijin în luptă.

Pericolul major: sistemele S-400

Aici este vorba de cel mai avansat sistem de apărare antiaeriană din lume. Unitățile de apărare antiaeriană S-400 sunt concepute pentru a apăra structurile militare și guvernamentale esențiale, în fața oricăror amenințări aeriene actuale și viitoare.

Aceste amenințări pot fi avioane și bombardiere, inclusiv cele cu tehnologie „stealth”, rachete de croazieră supersonice, rachete balistice strategice care zboară către țintă din spațiul apropiat, etc.

Fiecare baterie S-400 poate lovi ținte în toate direcțiile, la distanțe de până la 200 km, grație unei raze de acțiune de 360 de grade (spre deosebire de rivalul apropiat, MIM-104 Patriot, fabricat de SUA, care nu poate apăra decât o rază de 180 de grade)

Ca și alte sisteme majore de apărare , S-400 poate funcționa în orice condiții meteorologice, fie că este vorba de ploi torențiale sau furtuni de nisip severe, fiind capabil să doboare și avioane de a cincea generație.