Cazul Assange și analiza ultimelor evenimente, exclusiv din perspectiva libertăților. Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de fondatorul WikiLeaks, cu procurorii este un semnal de alarmă pentru libertățile presei, dar rezultatul ar fi putut fi mai grav.

Julian Assange prin acest acord, finalizat miercuri într-o sală de judecată dintr-un teritoriu îndepărtat al Statelor Unite din Pacificul de Vest, a obținut ce-și dorea. Acordul i-a permis lui Assange să fie eliberat după mai bine de cinci ani de custodie britanică. Timp în care a luptat împotriva extrădării în SUA. În schimb, el a pledat vinovat pentru o acuzație de încălcare a Actului de Spionaj.

Rezultatul este un final ambiguu al unei saga juridice care a pus în pericol libertatea presei. Capacitatea jurnaliștilor de a publica informații militare, de informații sau diplomatice pe care oficialii le consideră secrete este diminuată. Mai ales că rolul unei prese libere, consacrat în Primul Amendament al Constituției SUA, este esențial pentru autoguvernarea americană. Ziariștii aducând la lumină informații pe care cei aflați la putere nu le aprobă pentru publicare. Pescuind în ape tulburi, scot la iveală adevărul!

Assange a acceptat o vinovăție discutabilă

Acest acord înseamnă că, pentru prima dată în istoria americană, adunarea și publicarea informațiilor pe care guvernul le consideră secrete au fost tratate cu succes ca o infracțiune. Acest precedent amenințător poate descuraja jurnaliștii să-și facă treaba cu aceeași agresivitate, de teama unui risc de urmărire penală.

Totuși, acordul evită o amenințare mai mare. Deoarece Assange a acceptat acordul, nu va contesta legitimitatea aplicării Actului de Spionaj acțiunilor sale. Prevenind astfel riscul unei hotărâri definitive a Curții Supreme care ar putea restrânge libertățile presei protejate de Primul Amendament.

„El pledează practic vinovat pentru lucruri pe care jurnaliștii le fac tot timpul și trebuie să le facă,” a spus Jameel Jaffer, director executiv al Institutului Knight pentru Primul Amendament de la Universitatea Columbia, citat de New York Times. „Va arunca o umbră asupra libertății presei – dar nu același tip de umbră care ar fi fost aruncată de o opinie judiciară care să susțină că această activitate este penală și neprotejată de Primul Amendament.”

Democrații au pus presiune

Dezbaterile aprinse asupra faptului dacă Assange poate fi considerat jurnalist și furia reziduală a democraților privind publicarea de către acesta a emailurilor furate de la partidul lor în 2016 au complicat judecarea cazului. Însă pentru libertatea presei, important este dacă activitățile de tip jurnalistic – indiferent cine le efectuează – pot fi tratate ca infracțiuni.

Acuzațiile împotriva lui Assange nu sunt legate de eforturile Moscovei de a-l ajuta pe Donald Trump în 2016, ci de știrile anterioare care l-au propulsat în atenția lumii globală și l-au transformat într-un erou al stângii anti-război. Așa a apărut un videoclip al unui elicopter american care împușca oameni în Bagdad, jurnale de incidente militare din Afganistan și Irak, telegrame diplomatice și dosare despre deținuții de la Guantánamo.

Un precedent periculos

Acuzația la care Assange a pledat vinovat se concentrează pe conspirația de a încălca Actul de Spionaj, implicând colaborarea sa cu Chelsea Manning pentru publicarea de informații de securitate națională.

Procurarea și publicarea de informații secrete de interes public a fost rareori pedepsită, dar acest caz stabilește un precedent periculos. Deși cazul Assange nu va oferi Curții Supreme o oportunitate de a restrânge libertățile presei, guvernul a făcut din el un exemplu. Ceea ce ar putea descuraja jurnaliștii de securitate națională să publice anumite povești din teama de urmărire penală similară.

În concluzie, dacă fluxul liber de informații către public a fost inhibat, afectând democrația americană, responsabilitatea este împărțită între oficialii din toate administrațiile de la Casa Albă.