Caz nemaivăzut la o grădină zoologică. Enigma le-a dat mari bătăi de cap îngrijitorilor

Caz nemaivăzut la o grădină zoologică. Enigma le-a dat mari bătăi de cap îngrijitorilor

Un gibon care trăia singur în cușca sa a născut un pui, fapt ce a dus la o întreagă teorie în rândul biogeneticienilor.

Îngrijitorii de la grădina zoologică jdin Nagasaki, Japonia, au fost cei care a tras semnalul de alarmă. Ei au anunțat că femela de gibon a născut în mod misterios, în izolare, fiind singură în cușcă de mai bine de un an de zile.

După ce puiul de gibon a venit pe lume, geneticienii i-au luat acestuia mostre ADN și le-au comparat cu cele ale masculului, aflat în cușca alăturată, informează CNN.

Momo, un gibon cu mâini albe, în vârstă de 12 ani, și-a șocat îngrijitorii de la Grădina Zoologică și Botanică Kujukushima din Nagasaki, în februarie, când a născut în ciuda faptului că nu avea niciun companion mascul cunoscut, în preajma ei.

Ne puteți urmări și pe Google News

Teorii despre ADN

Rezultatul analizei ADN a indicat faptul că tatăl puiului de gibon, este masculul aflat în cușca alăturată. Numai că spun îngrijitorii împerechierea a fost imposibilă din cauza, peretului dintre cele două cuști, care este închis cu o folie mare de plastic.

Testul genetic a arătat că tatăl este Itō, un gibon agil în vârstă de 34 de ani, care se afla într-o incintă adiacentă cu Momo, în momentul în care aceasta a rămas însărcinată.

Grădina zoologică a anunțat vineri că singura posibilitate ca Momo și Itō să fi reușit o împerechere, este printr-o gaură minusculă de doar un centimetru pătrat, cel mai probabil făcut cu degetul de unul dintre cei doi giboni.

Micul gibon nu a fost botezat

Puiul de gibon - care încă nu a fost botezat - ”crește sănătos”, sub atenția plină de dragoste a lui Momo, au mai precizat cei de la grădina zoologică.

”Este o viață prețioasă care se naște pe lume, vom continua să avem grijă de el și sperăm că va avea o viață lungă și sănătoasă”, a declarat Hideki Hisano, director adjunct al grădinii zoologice.

Gibonii se numără printre cele mai mici maimuțe, dar au voci puternice, care cântă și care și-au dezvoltat chiar într-un limbaj elaborat. Ei se pot legăna de pe o creangă pe alta cu o viteză de până la 40 de kilometri pe oră.

Există zeci de specii de giboni care sunt originare din anumite părți ale Asiei, din nord-estul Indiei până în China și până în arhipelagul Borneo.

Populația de giboni agili în sălbăticie a scăzut și au fost incluși pe lista speciilor pe cale de dispariție în Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, deoarece habitatul lor este amenințat de activitățile umane, cum ar fi defrișările, mineritul și construcția de drumuri.