CĂRŢILE JUNGLEI. Ponta urăşte urzicile. Ăla micu’ la florărie cu SPP-ul . Voiculescu vrea hochei la Antene

CĂRŢILE JUNGLEI. Ponta urăşte urzicile. Ăla micu’ la florărie cu SPP-ul . Voiculescu vrea hochei la Antene

Premierul e negru de supărare. Nici nu s-a atins de mâncare. Fixează un punct în farfuria cu urzici care i s-au răcit în farfurie. Şi doar o rugase pe Daciana să-i facă un ciolan cu varză ca-n Banat! Of, toate-i merg anapoda.

Cât şi-a dorit el să fie prim ministru şi acum îi iese pe nas. Niciodată n-a fost aşa de hărţuit. Zbârnăie telefonul ca la gară: "Victore, salut, frate, ce mai faci? Auzi, am şi io un băiat numai bun pentru agenţia cutare... Doar n-o să mă refuzi. Ţi-aduci aminte ce prostii făceam noi împreună? Hehe, tinereţea... Zici că se rezolvă? Aşa, bravo. Păi, dacă noi între noi nu... Hai, mersi, te pup!" Altul, că are pe unul numai bun pentru Educaţie. N-a plagiat decât o dată, pe colegul de bancă, la o teză. Plus o comunicare ştiinţifică a unuia din Botswana, dar cine să se prindă. Ăia nici n-au internet. "Să mor io, bă, Victore, e savant adevărat. Umblă numai în halat alb şi ştie multe formule. Să-l vezi ce simpatic e când bodogăneşte vorbe neînţelese, mori de râs. Să-mi sară ochii dacă te mint!" Telefonul lui Crin i-a pus capac. "Atacă-l, mă, nu fi momâie! Provoacă-l, ştii că e cu nervii la pământ. O dată să răbufnească şi l-am suspendat. Scăpăm de el!"

Antonescu ăsta numai seara îl sună. Cum face ochi, cum pune mâna pe telefon şi-l toacă minute-n şir. Mai ales de când i-a intrat în cap că e orator, are o limbariţă... Dar acum chiar a sărit calul. L-a jignit cumplit. Auzi la el, "atitudine şovăielnică"! Cică o să i se plângă lu’ ăl bătrân. Asta ar mai trebui, să-l sune şi Voiculescu. Şi-aşa, e invitat la Antene din an în paşti şi e tratat cu dosul.

"Ce e, dragă, nu-ţi plac urzicile?" se aude îngrijorată vocea Dacianei. Mormăie ceva şi amestecă plictisit cu furculiţa în masa verde şi informă din farfurie. Pe ecranul televizorului dat pe "mute", Gâdea se fâţâie prea plin de sine prin faţa blândului Carreras.

Ne puteți urmări și pe Google News

***

E agitaţie mare la florăria "Mica ferigă". Vine patronul cu escortă SPP. Grozav îi place lu’ "ăla micu" să meargă prin oraş cu sirene. Şi girofarul care face "albastru-albastru-albastru"... El se tolăneşte pe pernele limuzinei şi priveşte la fraierii de la stop. Nevastă-sa, Ramona, se topeşte de plăcere când îl vede. Iese să-l întâmpine în prag, în rochiţa aia roşie. Sepepistul îi deschide uşa la maşină, iar el se dă jos ţanţoş. Cele două cliente din prăvălie îl privesc cu interes. Parcă-l cunosc de undeva. Cum îl cheamă?

Vicepremierul se plimbă cu plăcere printre lalele, trandafiri şi gladiole. Se opreşte îngândurat în faţa unei vaze pline cu flori galbene. Cum le zice la astea? "Forsythia, dragă, mereu uiţi", îi ghiceşte gândurile Ramona. "Vin tocmai din Olanda, unde am făcut eu cursul ăla de design floral, aşa cum bine ai declarat tu la presă." "Ăla micu" o priveşte admirativ: "Ce minionă e!"

***

Voiculescu se uită extaziat la golul lui Malkin. Doamne, ce hocheist! Parcă se vede şi el pe gheaţă, când era tânăr: ca un uliu se năpustea peste adversari. Îi spulbera cu bodicecul, îi arunca peste mantinelă. Nu mai vorbesc în vestiar: nimeni nu se apropia de el, toţi colegii se ţineau departe şi vorbeau în şoaptă. Probabil din respect.

Pune mâna pe telefon: "Alo, domnu’ Gâdea? Noi de cşe nu dăm campionatul mondial de hochei, domnu’ Gâdea? De-aia avem noi televiziuni, domnu’ Gâdea? Ca ssă mă uit pe alte possturi? Ai grijşă, domnu’ Gâdea, că ne ssupărăm şşi-mi aduc minte de datorie. Află, domnu’ Gâdea, că io nu sunt fraierul ăla de Carera, să-ţsi batsi dumneata joc de mine!". Îl simte pe ăla cum tremură la telefon şi închide satisfăcut.

Sidonia îi aduce un pahar cu lapte bătut şi biscuiţi. Le aşază pe birou, lângă vasul cu gladiole roz, lungi ca nişte pălimari, primite de la "Mica ferigă". Voiculescu soarbe lung, cu zgomot, din lichidul acru și rece. Mustăți albe îi încolțesc la gură. Se întinde tacticos în fotoliu. Ochii săi o străpung pe femeie: "Ssidonia, tu şştii cum sse mai numeşşte echipa Russiei?" Sidonia amuţeşte. Simte pericolul şi îşi şterge încurcată mâinile muncite pe şorţul scrobit. "De unde să ştiu, păcatele mele?" "Zsbornaia, toanto! Piei din ochii mei!" Sidonia o tuleşte plângând la bucătărie. Malkin mai dă un gol în poarta Slovaciei.