„Și dacă totuși nu există criză climatică? Dacă pământul nu se supraîncălzește? Dacă ghețarii nu se topesc? Dacă asistam la o îmbunătățire a vegetației Pământului datorată unei clime mai bune? Dacă nu este nevoie să reducem emisiile de CO2, ele având un efect minimal sau chiar niciunul asupra climei planetei?”, sunt întrebările pe care le ridică autorul britanic Craig David în cartea sa „Nu există criză climatică”, și la care oferă răspunsuri însoțite de dovezi grăitoare.

Editura EEC pune în circulație o carte care va fascina prin dezvăluirile sale. Omenirea este bombardată, de zeci de ani, cu o avalanșă de avertizări privind modificările climatice, însă realitatea este cu totul alta decât cea prezentată publicului, susține autorul britanic David Craig.

Dezvăluiri importante!

Capitolele cărții „Nu există criză climatică” dezvăluie sistemul fascinant al aparatului de dezinformare în masă, care a făcut întreaga lume să creadă că ne așteaptă, într-un viitor foarte apropiat, o apocalipsă climatică. În timp ce președintele Obama primea în mandatul său avertismente de la ONG-uri sau chiar de la NASA, cum că are „doar 4 ani la dispoziție să salvezi planeta”, ca și cum exista un ceas din care timpul se scurgea până la momentul în care pământul urma să ardă, sau să înghețe.

Redăm un pasaj din „Nu există criză climatică” a lui David Craig, care cu siguranță vă stârni interesul de a citi această carte-documentar:

„În „NU EXISTĂ CRIZĂ CLIMATICĂ”, voi folosi rapoarte din ziare de peste 150 de ani, precum și diagrame de temperatură care au fost manipulate sau chiar șterse și noi descoperiri științifice pentru a demola toate scenariile de dezastre apocaliptice ale alarmiștilor.

(...) Pe măsură ce lumea iese din șocul economic dezastruos al pandemiei chinezești Wuhan Covid-19, care a ucis milioane și a sărăcit zeci de milioane, trebuie să producem creștere economică și de locuri de muncă.

Prețurile energiei în Vest sunt acum de patru până la cinci ori mai mari decât prețurile din China și India, deoarece Occidentul se grăbește să închidă centrale electrice ieftine și fiabile pe cărbune și gaz și încearcă să le înlocuiască cu energie solară și eoliană scumpă și nesigură în credința greșită că aceasta va „salva cumva planeta”. Dacă continuăm în felul acesta, în curând prețurile noastre la energie vor fi de până la zece ori mai mari decât în ​​restul lumii. Creăm în mod intenționat un dezastru economic care va face companiile occidentale necompetitive și va distruge locuri de muncă, deoarece acestea sunt mutate în țări cu prețuri mai mici la energie. Acest lucru va face imposibilă o relansare economică post-pandemie.

Între timp, rivalii noștri economici privesc cu amuzament și chiar nedumerire cum ne sabotăm cu entuziasm propriile economii și distrugem milioane de locuri de muncă. Probabil comitem cel mai mare act de auto-distrugere din istoria omenirii în credința înșelătoare că activitățile umane cauzează cumva schimbări climatice catastrofale.

În NU EXISTĂ CRIZĂ CLIMATICĂ, încercăm să avertizăm oamenii despre dezastrul viitor pe care ni-l provocăm în mod inutil.

Apoi, putem pune presiune asupra politicienilor noștri ignoranți din punct de vedere științific pentru a nu ne mai conduce la sinucidere societală și economică inutilă.

Anii ’20-‘30 Temeri privind încălzirea globală

În cei aproximativ șaizeci de ani dintre anii 1880 și 1940, temperatura Pământului s-a încălzit între 0,5 °C și 1 °C. Monitorizarea temperaturii globale era foarte limitată la acea vreme, așa că nu avem o cifră exactă sau de încredere. Dar majoritatea oamenilor de știință sunt în general de acord că a existat o perioadă de încălzire de 60 de ani.

În această perioadă au avut loc o serie de valuri de căldură globale dezastruoase. În 1911, de exemplu, au fost mii de morți din cauza căldurii în Germania, Marea Britanie, Franța și S.U.A.

În Germania, mulți oameni au murit din cauza insolației. Alții au murit din cauza insuficienței cardiace când au încercat să se răcorească în râuri și lacuri. A fost o epidemie de tifos și oamenii puteau cumpăra gheață doar dacă aveau certificat medical. Se estimează că, doar la Paris, câteva mii de oameni au murit din cauze legate de căldură. Și în Statele Unite, temperaturile au atins niveluri record, termometrele au explodat și au existat decese din cauza căldurii și sinucideri.

A existat un alt val de căldură global mortal în 1921, cu temperaturi depășindi-le pe cele din 1911 pentru a atinge un nou nivel record de 50 de ani.

Până în 1922, Departamentul de Comerț al S.U.A. a raportat că: „Oceanul Arctic se încălzește, aisbergurile sunt rare și în unele locuri focile găsesc apele prea fierbinți” . Până în 1923, cu vremea mai caldă și cu mai multă topire a gheții polare, oamenii de știință de frunte se întrebau: „Polul Nord se va topi complet?” Iar experții ajungeau la concluzia că Pământul se confruntă cu: „O schimbare radicală a condițiilor climatice cu temperaturi ridicate nemaiauzite până acum pe acea parte a suprafeței pământului”.

Ideea că planeta se încălzește părea să fie confirmată de observațiile din Elveția, unde 81 din 100 de ghețari studiați se micșorau, 4 erau stabili și doar 15 crescuseră:

În nord, temperatura de vară a mării în zona Spitzbergen a atins 28 °C (82,4 °F) - cu mult peste nivelul său normal de doar 5 °C (41 °F). Și la Polul Sud a existat chiar și un val de căldură în Antarctica, unde temperaturile au ajuns la 25°C (77°F) de două ori în doar câteva săptămâni.

În 1934, doi experți (un explorator polar și un oficial important în ceea ce privește efectul condițiilor polare asupra climei) au sugerat: „Lumea devine treptat și mai caldă și mai uscată. Într-o zi, marile calote polare s-ar putea topi – ridicând nivelul oceanelor de la 40 la 50 de picioare (12 până la 15 metri) și ștergând jumătate din Anglia de pe hartă”.

În același an, un ziar american, Oakland Tribune, a raportat că topirea gheții polare ar putea ridica nivelul mării cu până la 150 de picioare (46 de metri) și „înghiți lumea”.

Anii ’60-‘70 Temeri privind răcirea globală

Pământul începe să se răcească!

De la mijlocul până la sfârșitul anilor 1940, Pământul a început să se răcească. Până în anii 1970, a existat atât de multă răcire încât oamenii de știință au început să tragă un semnal de alarmă cu privire la ceea ce ar putea însemna aceasta pentru supraviețuirea omenirii:

Des Moines Sunday Register,  21 iulie 1974

“Pamântul se răcește

Răcirea globală poate fi o cauză a secetei devastatoare din Africa, aflată acum în al șaselea an. Unii oameni de știință cred că extinderea calotelor de aer polar rece a împins centura ploii musonice spre sud, făcând ca multe dintre ploile dătătoare de viață să cadă pe terenuri deja fertile sau în mare. Condițiile de vreme uscată predomină și în părți din India, China, Kenya, Bolivia și alte țări de pe ambele părți ale ecuatorului, iar spectrul secetei și al foametei sunt și mai grave. Seceta a lovit S.U.A. regulat la fiecare 20 de ani și urmează să o facă din nou la mijlocul anilor 1970.”

Sursa – National Centre of Atmospheric Research

Într-un interviu raportat în articolul de mai sus, unul dintre cei mai importanți climatologi din lume a spus: „Pe termen lung, există tot mai multe dovezi ale unei tendințe de răcire la nivel mondial. Temperatura medie pentru întreaga lume a scăzut cu o treime până la jumătate de grad în ultimii treizeci de ani. Scăderea temperaturilor din 1945 pare a fi cea mai lungă tendință de scădere continuă de când au început înregistrările de temperatură.”

Ar putea fi demn de menționat că în timpul acestei scăderi a temperaturii de 30 de ani, confirmată de unul dintre cei mai respectați climatologi din lume, nivelurile globale de CO2 din atmosferă au crescut de la aproximativ 310 părți pe milion (ppm) la aproximativ 330 ppm.  Cunoscătorii ar putea fi tentați să se întrebe cum era posibil să scădă temperaturile timp de 30 de ani, în timp ce nivelurile de CO2 creșteau, dacă admitem creșterea CO2 atmosferic ca fiind într-adevăr principalul motor al încălzirii globale.

Washington Post, care este acum un furnizor înfocat al pericolelor încălzirii globale catastrofale provocate de om, ne-a avertizat încă din 1971 că: „(în) S.U.A. - un om de știință anticipează că vine Noua Epocă de gheață”.

Acest om de știință a susținut că „lumea ar putea fi la doar 50 sau 60 de ani distanță de o nouă eră glaciară dezastruoasă”.

Omul de știință a explicat motivul principal al viitoarei epoci glaciare: „praful fin introdus în mod constant în atmosferă de arderea combustibililor fosili ar putea înmagazina atât de multă lumină solară încât temperatura medie ar putea scădea cu șase grade.... o astfel de scădere a temperaturii ar putea fi suficientă pentru a declanșa o era glaciară”. Soluția propusă de omul de știință era izbitor de similară cu soluția propusă acum pentru a opri încălzirea globală: „ar putea fi pur și simplu necesar ca oamenii să oprească arderea majorității combustibililor fosili - utilizarea cărbunelui, petrolului, gazelor naturale și benzinei pentru automobile”.

Într-un articol științific scris în 1971, doi experți, dintre care unul a devenit mai târziu consilierul științific al președintelui Obama pentru încălzirea globală provocată de om, au dat vina pe activitățile umane pentru anticipata criză provocată de răcirea globală:

„Se pare, totuși, că un efect concurent a dominat situația din 1940. Acesta este transparența redusă a atmosferei față de lumina care intră ca urmare a poluării aerului urban (fum, aerosoli), a poluării aerului agricol (praf) și a poluării vulcanice. Se prespune că acest fenomen de screening este responsabil pentru tendința actuală de răcire a lumii......Un ultim impuls în direcția răcirii vine din schimbările provocate de om în reflectivitatea directă a suprafeței pământului prin urbanizare, defrișare și extinderea deșerturilor”.

Articolul a continuat să avertizeze despre două posibile catastrofe rezultate din această răcire globală provocată în mare parte de om: „Efectele unei noi ere glaciare asupra agriculturii și suportabilitatea populațiilor umane mari abia dacă trebuie să fie elaborate aici. Cu toate acestea, sunt posibile rezultate și mai dramatice; de exemplu, o prăbușire bruscă a calotei glaciare din Antarctica, indusă de greutatea adăugată, ar putea genera un val de proporții fără precedent în istoria înregistrată”.

În ianuarie 1974, ziarul britanic The Guardian, de asemenea acum un credincios prozelit al încălzirii globale antropice catastrofale, a notat, la acea vreme, că observațiile prin satelit confirmaseră că Pământul se răcește și că o nouă eră glaciară era pe drum. (...)

Amenințarea răcirii globale a fost preluată și de reviste științifice de top cu titluri precum “Cometa glaciară”

Și au fost scrise multe articole despre modul în care răcirea globală ar reprezenta o nouă provocare pentru supraviețuirea rasei umane. De exemplu, un articol a avertizat: „climatul neobișnuit de benefic din ultimele decenii poate ar putea degenera, umanitatea confruntându-se cu o nouă provocare pentru supraviețuire”.

(...)

Răcirea globală va duce la vreme extremă

Oamenii de știință prezic acum că încălzirea globală va duce la o vreme extremă. Dar în anii 1970, tot oamenii de știință au prezis că avea să existe o intensificare a evenimentelor meteorologice extreme – secete, inundații, viscol, tornade, taifunuri și uragane – cauzate de răcirea globală. (...)

Culturile nereușite și foametea?

Zona de cea mai mare îngrijorare pentru oamenii de știință în anii 1960 și 1970, frica de răcire globală, pare să fi fost efectul probabil al răcirii globale și al unei noi epoci glaciare viitoare asupra aprovizionării cu alimente a omenirii.

În 1967, un ecologist de frunte a avertizat că este „deja prea târziu” pentru a evita o foamete dezastruoasă până în 1975. Și s-a îngrijorat de viitorul omenirii: „trebuie să sperăm că foametea mondială din următorii douăzeci de ani nu va duce la războiul termonuclear și dispariția speciei umane”.”, se arată în cartea Nu există criza climatică.

Mai departe, fiecare capitol aduce noi informații și revelații în ceea ce privește acest subiect. Puteți achiziționa „Nu există criza climatică” din librării și marile magazine comerciale sau online de pe edituradecarte.ro