Am trăit s-o văd şi p-asta, cărţile au bătut mâncarea. Altfel spus, cozi mai mari la „Gaudeamus”, în comparaţie cu cele de la „AsiaFest”. Ce să mai zici de sacoşele care părăsesc cele două evenimente, aproape la doi paşi unul de celălalt. La târgul dedicat artei am văzut până şi trolere, pline. Plăcintele şi sugiucul nici nu visează la aşa ceva.

A nu se crede însă defel că doar aceştia au fost competitorii veniţi în faţa bucureştenilor, în vastul teritoriu al Romexpo.

Duminică, 18 noiembrie, era să zic decembrie, după cum îngheaţă nasul, vizitatorul se trezeşte înconjurat de oferte, care mai de care. Târgul de Turism al României, Târgul “Gaudeamus”, „AsiaFest”, primul Târg de jocuri şi jucării, cum scrie pe indicatorul de la intrare.

Stimate domnişoare, am lăsat la urmă ceea ce e parfumat şi cu fundă roşie, să nu se deoache mândrele, la Târgul mireselor.

Întreg decorul asezonat cu fum de mititei şi de cârnaţi. Dar să lăsăm poftele carnale şi să ne îndreptăm spre primul obiectiv. Un panou roz face tuturor cu ochiul, de departe. Imposibil să rezişti unei asemenea tentaţii.

Între nunţi, te pierzi printre preţuri

Vasta lume a nunţilor se deschide pe dată. La intrare, şi normal, aş putea spune, dacă nu chiar strategic, se află sectorul verighetelor. Doar să te hotărăşti. Întrebările şi răspunsurile trec pe deasupra karatelor aurii sau albe, strălucitoare, auzind de preţuri între 1.200 şi 6.000 de lei.

La care se adaugă un diamant cadou. Şi gravura interioară e tot din partea casei. Tarife specifice expoziţiei, cu 25% până la 30% mai mici, faţă de ceea ce găseşti în magazin, sunt asigurat.

Deja creionez un mic buget. După primul val, urmează restaurantul. Aici mi se propune un interval între 45 la 80 de euro. Per tacâm. În sezonul rece, căci vara discutăm altfel. Mai mult adică.

 

Nevastă, te cer iarăşi în căsătorie?

Rochiile sunt în stare să danseze numai şi dacă le-ai expus pe stative. Mama stă pe margine şi îşi apreciază fiica, în timpul probei la oglindă. „Abia suntem la început. Mai avem de încercat şi în alte părţi”, zice femeia, în timp ce zâna îi aruncă o privire aprobatoare. Nu e foarte încântată. Au stabilit un prag maxim al banilor pe care sunt dispuse să-i scoată din buzunar. Numai pentru imaculatul veşmânt, atenţie. Cât? „Peste 4.000 de lei, nu”.

Fac cunoştinţă cu Irina Olteanu. Se prezintă manager de evenimente la un restaurant din Baloteşti. Îmi spune că a crescut, în ultimii ani, numărul nunţilor de argint. Mai precis? Numai în acest an au avut zece asemenea petreceri. Şi în 2017, la fel. În 2016, tot aşa.

Vreau să ştiu ce diferenţe este între nunta de început de viaţă şi cea de după un sfert de secol de căsnicie. Interlocutoarea, cu un remarcabil simţ al detaliului, exemplifică. „În primul rând, la nunta de argint e un număr mai mare de invitaţi. Vedetele serii vor ca la maturitate să aibă pe masă, dar şi în privinţa atmosferei dansante, tot ce nu le-a fost posibil, financiar, când se pregăteau de primul pas împreună.”

 

Mirese cu lecţia învăţată

A vorbi despre materiale şi cusături nu-i totuna cu omul care le concepe în povestea lor. Drept pentru care dialogul cu Viorica Bodnariuc iese pentru câteva clipe din şabloane. Am de-a face cu un distins caracter. Nu mai spun că basarabeanca vorbeşte prin experienţa sa profesională de 38 de ani.

O rog să-mi detalieze, în special, felul de a fi al clientelor. Ce aşteptări au de la voalurile despre care se spune că le îmbraci o singură dată în viaţă. Fermitatea răspunsului nu lasă loc de interpretări. „Vin foarte bine pregătite şi ştiu exact ce să ceară. Cunosc în detaliu moda. Şi sunt de o desăvârşită eleganţă”, face tabloul unei alte generaţii, umblată prin lume şi pe cărările Internetului.

În timp ce discutăm, se conturează o diafană siluetă, îmbrăţişată de un material atât de fin, încât dantelurile par vinişoare prin care circulă viaţa. Şi designerul exclamă. „Iată!”, prezentându-mi vaporoasa împletitură, din nou la modă, fericită de întoarcerea la origini a bunului-gust.

 

„Poftim de încercaţi!”

După un asemenea periplu, o gură de aer rece se cere inhalată cu multă pasiune, înainte de-a mă arunca în braţele dansului oriental. „AsiaFest” şi-a trimis ambasadorii prin întreg cartierul pavilioanelor, în cautarea muşteriilor dornici să guste din suculentele bucate.

Mă simt dintr-odată în mijlocul unui iarmaroc mondial. Japonia, Siria şi Turcia, Liban, China şi Afganistan. Mâncare la botul calului servită în stil deja clasic, în recipiente plastifiate. Hai şi cu jucăriile! La tatuaje! Tincturi şi unguente. „Poftim de încercaţi!”, sunt gata comersanţii de negociere. A preţului.

 

Forme rubensiene

Mese lungi, ca de nuntă, că tot vin eu din spectrul de mai-nainte, acompaniază papilele gustative într-un inepuizabil concert. Doar interpreţii se schimbă din când în când, nu şi pofta. Într-o parte a vastei săli e scena. Din boxe răsună ample bubuituri, iar cadenţa le invită pe dansatoarele cu forme rubensiene să încânte multitudinea telefoanelor care le pozează ori le filmează.

Unele după altele, plasele încărcate cu bunătăţi pentru acasă nu mai au timp să aştepte şi o iau din loc. Văzusem cozi în mai multe locuri, crezând că e vorba numai de a îmbuca pe loc ceva. Da’ de unde!...

 

Invincibila literatură

Urmează o scurtă oprire printre jocuri şi jucării, în pavilionul unde Moş Crăciun e declarat stăpân absolut. Ca imediat după aceea să decolez spre gigantul obelisc din mijlocul parcului expoziţional. Aici e aici!

Râuri de oameni pătrund în marea de litere a „Gaudeamus”- ului. Un areal atât de vast a devenit neîncăpător. Nu poţi trece uşor de la o expoziţie la alta, nici să te grăbeşti spre o anume lansare. Te laşi condus de curent.

În faţa mea zăresc un troler. Încărcat. Mă uit mai bine. Cărţi. Pentru mine nu e o noutate. Am mai văzut la „Bookfest”, anul acesta, sacoşe pe roţi, abia târâte de stăpânii lor. Bărbatul de acum, între două vârste, bine îmbrăcat, se face repede nevăzut, încât nici nu apuc să stau de vorbă cu el.

Vacarmul mă cheamă din toate direcţiile. Zeci de oameni aşteaptă, totuşi cuminţi, să le vină rândul. Nu pot să nu remarc că literatura provoacă grozave şiruri, incomparabil mai numeroase, faţă de suratele lor de mai devreme, de-a dreptul firave, din faţa bucatelor asiatice.

Cartea a bătut mâncarea?! Asta e chiar o ştire!