Somnul întrerupt este comun la sfârșitul vieții pentru persoanele în vârstă și este asociat cu modificări ale funcției cognitive - capacitatea mentală de a învăța, gândi, raționa, rezolva probleme, lua decizii, aminti și fi atent.

Modificările somnului legate de vârstă au fost, de asemenea, legate de semnele timpurii ale bolii Alzheimer, depresiei și bolilor cardiovasculare. În prezent se cunoaște faptul că există o asociere între durata somnului auto-raportată, factorii demografici și stilul de viață, funcția cognitivă subiectivă și obiectivă și nivelurile de beta-amiloid ale persoanelor care suferă de Alzheimer.

Dormitul prea puțin sau prea mult timp ar putea avea efecte diferite asupra sănătății creierului adulților în vârstă, a evidențiat un studiu făcut de celebra Universitate Stanford. O primă concluzie se referă la o durată scurtă a somnului - definită în studiu ca fiind de șase ore sau mai puțin. Persoanele în cauză au avut niveluri ridicate de beta-amiloid, ceea ce crește foarte mult riscul de demență, a declarat autorul principal, Joe Winer, cercetător postdoctoral la Universitatea Stanford din California.

Autorii studiului au definit ca o perioadă de somn normală ca fiind cuprinsă între șapte până la opt ore de somn pe noapte.

De asemenea, persoanele în vârstă cu somn inadecvat au avut, de asemenea, performanțe moderate sau semnificativ mai slabe la testele pentru evaluarea abilităților cognitive, inclusiv orientarea, atenția, memoria, limbajul și abilitățile vizual-spațiale, dar și pentru identificarea demenței ușoare.

Ce se întâmplă dacă dormim prea mult

Dormitul prea mult a fost, de asemenea, asociat cu o funcție executivă mai slabă, dar acele persoane nu aveau niveluri ridicate de beta-amiloid.

Participanții la studiu care au dormit nouă ore sau mai mult, au obținut scoruri ușor mai slabe la testul de substituție a simbolurilor numerice decât cei care au raportat o durată normală a somnului. De mai bine de un secol, acest test a evaluat abilitățile de învățare asociativă prin observarea abilității celor care au luat testul de a potrivi corect simbolurile cu numerele.

„Principala concluzie este că este important să se mențină un somn sănătos la sfârșitul vieții. În plus, atât persoanele care dorm prea puțin, cât și cele care dorm prea mult au avut un indice de masă corporală mai mare, dar și mai multe simptome depresive”, a declarat Winer

Constatările au sugerat că somnul scurt și somnul lung ar putea implica diferite procese de boală. De aceea, nivelul de proteină B amiloid trebuie să fie unul atent monitorizat de către medici.

„Amiloid-β este unul dintre primii markeri detectabili în evoluția bolii Alzheimer. În boala Alzheimer, proteinele amiloid-β încep să se acumuleze în tot creierul, lipindu-se în plăci. Plăcile amiloide sunt mai susceptibile să apară pe măsură ce îmbătrânim, iar multe persoane cu amiloid acumulat în creier rămân sănătoase. Aproximativ 30% dintre persoanele sănătoase în vârstă de 70 de ani vor avea cantități substanțiale (de) plăci amiloide în creierul lor”.

Ce este proteina Beta amiloid

Beta amiloidul sau amiloid-β este o proteină creată în timpul activității normale a celulelor cerebrale, deși încă medicii nu sunt siguri de funcția sa.

Când cineva suferă de boala Alzheimer, celulele creierului care recuperează, procesează și stochează informații degenerează și mor, potrivit Alzheimer's Association. "Ipoteza amiloidă", una dintre principalele teorii privind vinovatul acestei distrugeri, sugerează că acumularea proteinei ar putea întrerupe comunicarea dintre celulele creierului, ucigându-le în cele din urmă.

Cercetări anterioare au sugerat ”că somnul poate contribui atât la limitarea producției de amiloid în creier, cât și la susținerea sistemului de drenaj care îl elimină”, a declarat prin e-mail Laura Phipps, șefa departamentului de comunicare al Alzheimer's Research UK, care nu a fost implicată în studiu.

Amyloid-β poate începe să se acumuleze cu mulți ani înainte de apariția simptomelor evidente ale bolii Alzheimer, a adăugat Phipps.

„Acest lucru face dificilă separarea cauzei și a efectului atunci când se studiază problemele de somn și riscul de Alzheimer, mai ales dacă se analizează doar datele de la un singur punct în timp”.