Lupta pentru fotoliul de lider al scriitorimii se ascute. Cât de cât. După Dan Lungu, Simona Vasilache și Nicolae Manolescu (aflat la finalul celui de-al treilea mandat), Ștefan Mitroi este cel mai nou nume interesat de această funcție

Ștefan Mitroi și-a anunțat candidatura discret, pe site-ul ecreator.ro, structurându-și punctele de vedere în propoziții scurte, ordonate cu precizie matematică: „Cine sunt?”. Mitroi își răspunde singur, în rafale: „Sunt un om de aproape 62 de ani, care a scris peste 20 de cărți și despre care s-a scris o carte”.

Imediat, al doilea reper trecut în cartea de vizită: „Una dintre cărțile pe care le-am scris, romanul «Dulce ca pelinul», a primit Premiul Academiei Române pentru proză, în anul 2010”. Urmează alte patru trimiteri către premiile care i s-au acordat sau pe care le-a ratat din motive care n-au ținut de domnia sa (lipsă de fonduri), după care, printre multe alte informații, sparte în alte șase puncte, aflăm că a terminat „Dreptul” la Iași și că locuiește în București.

Omagiu pentru Zaharia Stancu

În continuare, Ștefan Mitroi expune, teutonic, motivele pentru care s-a hotărât să candideze: „1. Pentru că iubesc literatura română și scriitorii;

2. Pentru că scriitorii au nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de niște dovezi de dragoste precum cele pe care le pot oferi eu;

3. Pentru că vreau să aduc, prin înscrierea mea în această competiție, pe care e foarte posibil s-o câștige altcineva, nu eu, un omagiu lui Zaharia Stancu, cel mai bun președinte din toate timpurile al Uniunii Scriitorilor”.

Ce nu va face (promisiuni)

Atipică din capul locului, prezentarea lui Mitroi jonglează cu artificii presupus seducătoare care explodează, ici, colo, eliberând săgețele cu dedicație: „Ce nu voi face”, notează Ștefan Mitroi, pentru a completa dedesupt: „Nu voi împărți niciodată scriitorii români în buni și răi, în ai noștri și ai voștri, în mediocri și geniali, în proști, fiindcă sunt de stânga, și deștepți, pentru că sunt de dreapta;

Nu voi aronda revistele uniunii unor grupuri de interese; Nu voi fi niciodată de partea celor care cred că Uniunea Scriitorilor este mai mult a lor decât a altora; Nu voi susține cu niciun preț acordarea premiilor literare pe alte criterii decât cele de valoare; Nu voi da, dacă aș putea, nimănui mai mult talent decât are, dar, din fericire, nu pot.

Nici măcar în ce mă privește; Nu voi susține, în nicio împrejurare, excluderea din Uniune a scriitorilor care au alte păreri decât mine, indiferent de natura acestora; Voi fi mereu împotriva delațiunii și lingușelii”.

Ce va face (promisiuni)

Osatura proiectului vibrează abia în rândurile de mai jos: „1. Voi păstra actuala formă de organizare a Uniunii Scriitorilor din România;

2. Voi pleda pentru schimbarea actualului statut, cu revenirea la patru ani a mandatului de președinte și limitarea numărului de mandate ale acestuia la două, în conformitate cu practicile democratice;

3. Voi încuraja reîntoarcerea în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor a gândirii libere, fără amenințarea vreunei sancțiuni, cu condiția ca această gândire să nu fie pasibilă de sancțiuni prevăzute de legislația în vigoare;

4. Separat de Consiliul ales, voi propune înființarea unui Consiliu al Seniorilor Uniunii și un Consiliu al Tinerilor, ai căror președinți să devină membri de drept ai Comitetului Director;

5. Voi păstra sursele de finanțare existente și voi încerca suplimentarea acestora cu sponsorizări consistente din mediul privat”.

Fără minuni, despre singurătate

Mai departe, despre bani și alte treburi, interese: „6. Voi alcătui un grup de specialiști pentru promovarea proiectelor specifice și accesarea, pe baza lor, a fondurilor europene;

7. Voi încuraja parteneriatul cu cele mai re prezentative ins tituții media naționale și locale (…);

8. Voi înființa un departament de monitorizare a problemelor sociale ale membrilor Uniunii Scriitorilor, astfel încât să putem veni în sprijinul tuturor scriitorilor care au astfel de problem (…);

9. Nu se pot face minuni, dar se pot găsi soluții, prin parteneriate încheiate cu Ministerul Sănătății și cu diverși agenți economici de stat sau privați, pentru a le îndulci colegilor noștri aflați în suferință singurătatea sau sărăcia. Singurătatea, îndeosebi. Este, cred, unul din sco purile Uniunii Scriitorilor, care înseamnă, metaforic vorbind, punerea la un loc a unui mare număr de singurătăți, cu speranța, mărturisită sau nu, de a le face suportabile la scară individuală (…)”.

Nu în ultimul rând

Finalul proiectului lui Ștefan Mitroi este încărcat de emoție: „Voi înființa un registru al memoriei, cu scopul de a-i apăra de uitare pe confrații dispăruți dintre noi. Respectul față de viitor are ca principal suport respectul față de trecut. În acest sens, voi semna un protocol cu Centrul de Librării București, pentru a da tuturor librăriilor ce-i aparțin nume de scriitori. Și-i aparțin câteva zeci. Conducerea Centrului așteaptă deja o listă de propuneri.

Programul de față este, dragi colegi, doar o succintă punere în temă cu privire la ceea ce aș putea să fac în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Nu singur, ci doar împreună cu dumneavoastră. Nu oricum, ci întrebându-mi inima în permanență. Fiindcă eu cred în puterea dragostei. Și atunci când e vorba de scris. Și atunci când e vorba de scriitori”.

Culise

Care este cadrul general în care se desfășoară lupta pentru șefia USR? După ce Dan Lungu și-a anunțat candidatura, la începutul lunii ianuarie, se conturase ideea unei echipe mixte: Lungu, președinte, Manolescu, pre ședinte onorific. Asta până în urmă cu câteva zile, când a intrat în cursă și Simona Vasilache, asistenta și colaboratoare apropiată a criticului literar.

S-au răsucit iar „alianțele”, Vasilache urmând, cel mai probabil, să joace rolul secundului care-l hărțuiește pe prin cipalul contracandidat al șefului Manolescu încercând să-i fure cât mai multe procente din rândul alegătorilor tineri - publicul țintit de Lungu - pentru a-l slăbi, pentru a-i diminua pe cât posibil șansele. Acestea fiind spuse, succes, domnule Mitroi! Baftă tuturor!