„O gaură neagră poate să înghită o altă gaură neagră?”, a întrebat un cititor pe pagina de Facebook a publicației Science et Avenir. Redactorii au răspuns.

Da, este adevărat că o gaură neagră poate să înghită o altă gaură neagră. Coliziunea dintre cele două corpuri foarte dense și foarte compacte provoacă zguduituri în Univers, asemănătoare undelor concentrice atunci când arunci o piatră în apă.

Iar Science et Avenir citează în acest sens un studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS), din 2016, când a fost înregistrat un astfel de fenomen:

„Într-o fracțiune de secundă, găurile negre intră în coliziune cu o viteză de ordinul a jumătate din viteza luminii și fuzionează într-o gaură neagră unică. Aceasta este mai ușoară decât suma celor două găuri negre inițiale, căci o parte din masa lor (în cazul de față, echivalentul a trei sori, adică o energie colosală) s-a convertit în unde gravitaționale, în conformitate cu faimoasa formulă a lui Einstein: .”

Descoperirea acestei emanații de unde gravitaționale, acum patru ani, a stârnit, ca să zicem așa, mari valuri în lumea științei.

Anunțul a fost făcut în noiembrie 2016 în urma unei colaborări dintre LIGO (The Laser Interferometer Gravitational Wave Observatory) din Statele Unite și Virgo, de asemenea un interferometru, din Italia.

Ipoteza acestor frisoane cosmice datează însă încă din primele decenii ale secolului XX. Mai precis în 1915, într-o epocă în care relativitatea generală, teoretizată de Einstein, bulversa întreaga concepție despre lume.

De acum, spațiul, dotat cu elasticitate și fasonat de materie, trebuia privit exact ca și cum „conținutul” (planete, stele și galaxii) ar curba învelișul recipient, adică spațiul cosmic însuși.

Einstein ne spune că forma spațiului depinde de materia pe care o cuprinde. Datorită acestui fapt, orice accelerație a masei trebuie să o schimbe, iar această schimbare se manifestă printr-un val circular care se răspândește în întreg universul.

Faimoasa piatră aruncată în lac!

În trecerea sa, această undă dilată și apoi contractă spațiul.

Astfel, în teorie, orice obiect care se află pe traiectoria unei unde gravitaționale suferă o modificare a dimensiunilor sale: totul se petrece ca și cum spațiul dintre atomii moleculelor sale se distanțează și apoi se strânge la loc.

Acest fenomen indica faptul că, undeva departe în univers, doi aștri masivi se apropie unul de altul sfârșind prin a se ciocni, sau că o stea explodează, ejectându-și învelișul.

Fenomenul care a dus la anunțul din 2016 implica două găuri negre cu masele de 29, respectiv de 36 de ori mai mari decât a Soarelui nostru. Acestea s-au apropiat și apoi s-au ciocnit acum 1,3 miliarde de ani.

Fuziunea a dat naștere unei găuri negre gigantice, având masa finală egală cu 62 de sori. Aceasta înseamnă că echivalentul a trei mase solare a fost expulzat sub formă de unde gravitaționale.

În martie 2020, LIGO și Virgo au făcut o nouă descoperire, surprinzând fuziunea a două găuri negre, una de aproape patru ori mai mare decât cealaltă.