Din capul locului, de la începutul declarării pandemiei, publicul s-a împărțit în două mari tabere. Las de o parte, cu bună știință, aripa alcătuită din cei cu treabă, din care pe unii îi vom vedea candidând în toamnă la diverse chestii, reacțiile lor nu m-au interesat. Aceștia nu au căutat decât o audiență nesperată, pe care să o transforme în capital electoral.

Un prim exemplu l-am văzut: după ce a „bătut” pe trambulina noului coronavirus, punând în scenă vodevilul „Infectarea voluntară” ca să-și atragă audiență, Viorel Cataramă a anunțat lansarea Mișcarea Patrioților Români. Că este un mare patriot e un fapt deja demonstrat, de când în prima jumătate a anilor `90 a ars peste 100.000 de români la SAFI, un alt fel Caritas, unul cu guler alb.

Prima tabără, să-i zic așa, a fost alcătuită din cei care au fost de părere că virusul nu există, că G5, că Bill Gates, că Putin, că Trump, că Jinping, că d-astea. Nu insist, nu are rost! Nu insist nici asupra acelei categorii, deloc puțin numeroasă, alcătuită din cei care nu au putut sau nu au dorit să gândească nimic, în nicio direcție.

A doua tabără a aparținut celor care au luat lucrurile în serios, chiar dacă au avut semne de întrebare cu privire la geneza virusului și la modul în care ar fi fost manipulată la nivel mondial pandemia în scopuri geo-politice sau, în țările lor, în diverse scopuri politico-financiare. Aceștia au ascultat cu relativă încredere, până la un punct, spusele autorităților. De ce doar până la un punct? Pentru că eventualele suspiciuni inițiale li s-au transformat din ce în ce într-un sentiment de  neîncredere față de informație sau indicațiile venite dinspre autorități.

La noi, la români, primul cartuș de dinamită l-a detonat celebra fotografie în care niște miniștri ai Cabinetului, în frunte cu premierul Ludovic Orban, trag din țigări, trabuce și pahare cu băuturi alcoolice, în sediul guvernului, în sfidarea tuturor prevederilor legale elaborate și ordonate de ei înșiși, pentru încălcarea cărora populația este sancționată drastic. Spuneam cu altă ocazie că nu a fost vorba despre vreo scăpare nevinovată, ci despre o atitudine de dispreț specifică românului „ajuns”, „urcat în copac”, cum se mai spune, a celui pentru care odată cu Puterea îi vine la pachet și disprețul față de popor. Îi mai zice și nesimțire!

„Păi, dacă celor mai bine informați dintre noi, premierului și miniștrilor nu le este frică de virusul ăsta, cu care pe noi ne înspăimântă, înseamnă că nu este niciun pericol”, și-au spus românii. Îi poate condamna cineva pentru reacția lor? Eu, nu! Cu totul altceva ar fi fost, dacă protagoniștii chiolhanului ar fi fost trimiși acasă, cu tot cu țigări, trabuce și uischiane. Oriunde în lumea civilizată, așa s-ar fi întâmplat, iar oamenii ar fi înțeles că nu este de glumit, nici cu boala, nici cu măsurile luate împotriva răspândirii ei.

Al doilea moment care dărâmă până la stadiul de ruină bruma de încredere în autorități a cetățenilor a avut în sâmbăta care a trecut. Mai întâi, Grupul de Comunicare Strategică a anunțat că „În ultimele 24 de ore au fost înregistrate alte 325 noi cazuri de îmbolnăvire”, în baza a 1800 de teste efectuate. Cine a citit acest comunicat a înlemnit de groază: aproape 20% din cei testați în țară au fost găsiți infectați! Câteva ore mai târziu, același Grup de Comunicare Strategică a revenit, chipurile „în completare”, cu aerul că nu s-a întâmplat mai nimic: „Numărul testelor pentru noul coronavirus realizate până în prezent este de 12.236 în total față de cele comunicate în 26 iunie a.c. Actualizarea este necesară în urma comunicării parțiale a numărului de teste realizate la nivelul laboratoarelor din întreaga țară, determinată de procesul de centralizare a informațiilor, precum și a unor deficiențe tehnice existente. Numărul cazurilor depistate pozitiv cu noul coronavirus rămâne de 325 de persoane.” Adică, dacă am fi tâmpiți, am lua de bună posibilitatea ca, potrivit primelor date primite la Grup, din 1800 de testați, să fie găsiți infectați 325, după care, să mai vină încă 10.436 de rezultatele ale restului testărilor, cu 0 infectați.

Să așezăm acum această halucinație probabilistică a Grupului de Comunicare Strategică sub fotografia chiolhanului din biroul premierului Ludovic Orban. Ce ne iese? Da, așa este, ne iese o caricatură care se poate numi oricum, numai Încredere nu! Dar să mai punem încă ceva în acest tablou dezolant!

Cu doar ceva mai mult de 24 de ore înainte de exercițiul aritmetic de școală ajutătoare, minciună, gafă, intenție de manipulare, nici nu știu ce o fi fost, același Grup de Comunicare Strategică a solicitat Consiliului Național al Audiovizualului să se adreseze furnizorilor de servicii media audiovizuale în vederea responsabilizării acestora în realizarea „emisiunilor de dezbatere care fac referire la subiectul noului coronavirus” și cu îndemnul „de a nu încuraja transmiterea de declarații nefundamentate științific ori a căror sursă nu există în realitate și de a ține cont că opiniile pe care le creditează public conduc la comportamente sociale.” Ceea ce CNA a executat întocmai și la timp, în „Instrucțiunea” emisă, acolo unde a solicitat mediei audiovizuale „rigoare și acuratețe în prezentarea și dezbaterea subiectului COVID-19”, „difuzarea de informații preluate din surse oficiale și surse de încredere”, „promovarea informațiilor din surse bine documentate” și „consolidarea capacității cetățenilor de a recunoaște și de a reacționa la cazurile de dezinformare”. Sper că nu ați murit de râs! Potrivit acestei Instrucțiuni a CNA, comunicatele Grupului ar trebui evitate sau măcar verificate la sânge, înainte de a fi date publicității.

Dacă  Grupul de Comunicare Strategică ar fi ieșit în timp util cu o explicație sinceră cu privire la jongleria sulfuros-dubioasă de cifre pe care a executat-o la sfârșitul săptămânii trecute, acest articol nu ar fi existat, iar Încrederea românilor în instituțiile plătite din buzunarul lor nu ar mai fi fost stâlcită de încă un pumn în plină figură.

Dragă Grup, exiști și ești plătit ca să fii crezut, pentru asta însă trebuie să fii credibil, ca să fii credibil, trebuie să spui adevărul, iar când greșești, să explici cinstit de ce ai greșit! Dacă faci altfel, nu vei mai fi crezut atunci când vei striga „lupul!”, iar asta poate însemna vieți omenești.