-Există cancere care se vindecă? Și, dacă da, ce presupune vindecarea lor ca perioadă de timp?
-Da..., există și cazuri care se vindecă. Sunt de 15 ani în domeniul ăsta. Controalele sunt făcute pentru că există riscul recidivei. După șapte ani, dacă nu există recidivă, poți considera că un pacient e vindecat. După șapte ani, riscul ca boala să reapară e foarte mic.
-Există o schimbare de paradigmă în tratamentul modern al cancerului? Sau e totul ca acum jumătate de veac, sau, mă rog, cu un sfert de secol în urmă sau chiar în urmă cu câțiva ani?
-Schemele de tratament folosite afară există și la noi. E o procedură mai complicată pentru că e vorba de fondurile de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate care vib către spitale.. Dar scemele de ultimă oră le aplicăm.Sunt pacienți care întreabă despre „imunoterapie”, chiar dacă nu au „indicație”. Nu întodeauna imunoterapia e tratamentul minune. Sunt pacienți care răspund la acest tratament și alții care nu răspund. Dar e un tratament care e foarte folositor în anumite tipuri de cancer.
-Când vezi atâta suferință în jurul tău, cum e să fii medic printre, să le zicem, aparent cinic, canceroși? Când adoarme, doamnei doctor i se mai întâmplă să aibă coșmaruri, visează frumos sau, pur și simplu, doarme adânc, fără vise?
-Primii ani au fost foarte, foarte grei. Aveam tendința să mă atașez de pacienți. Mereu am zis că cei cu această boală sunt cei mai curajoși. Sunt oamenii cu care te vezi mai mult decât cu cei dragi, pentru că vin la controale foarte des. Acum încerc să nu mai trăiesc drama fiecăruia… Nu apuc să am vise.
Recomandările noastre
