Soția scriitorului Essad Bey, Erika, fugea, pe la jumătatea deceniului al patrulea al secolului trecut, cu cel mai bun prieten al acestuia, Filopp-Miller, el însusși un cunoscut om de litere.
Cei doi îndrăgostiți s-au refugiat tocmai în America, pentru a scăpa de răzbunarea soțului înșelat, care-i amenințase cu moartea.
După câteva luni, Filopp-Miller i-a cerut lui Essad să accepte divorțul, pe care-l dorea Erika.
Essad a refuzat, anunțând că va pune cele mai mari piedici în calea pronunțării divorțului.
În fața acestei situații, Erika a solicitat procuraturii din Viena, unde-și avusese domiciliul conjugal, să facă o descindere la în acea locație, unde va găsi o „cameră de tortură”, prevăzută cu instrumente de supliciu, în care fusese forțată să participle la orgii caudate.
Totodată, Erika a propus-o ca martoră pe prietena ei Frantzi Baumfeld, pe care fostul ei soț o obligase să asiste la aceleași orgii.
Descinderea procurorilor i-a dat dreptate Erikăi.
Locuinta scriitorului, care oricum mai era implicat și în alte scandaluri, era compusă din trei camere obișnuite, cea de-a patra, însă, mascată de o ușă secretă, era copia fidelă a unei camere de tortură din timplu Inchiziției.
Essad Bey a declarat judecătorului de instrucție că avea nevoie de acea cameră de tortură și de scenele ciudate ce se petreceau acolo pentru a-și stimula imaginația de scriitor.
Scandalul a trezit interesul vienezilor, ceea ce a avut ca rezultat creșterea rapidă a tirajelor volumelor lui Essad Bey, dar și a celor ale lui Filopp-Miller.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
