Pe 2 ianuarie este o sărbătoare importantă în calendarul creștin ortodox. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfantul Serafim de Sarov și pe Sfantul Silvestru, episcopul Romei.

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759, în orașul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. A rămas orfan de tată la vârstă de 3 ani.

Sfântul Serafim de Sarov

Când a împlinit 17 ani, primind binecuvântarea mamei, a plecat să îmbrățișeze viață monahală la Lavra Pecerska de la Kiev. După un timp, îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, a mers să își petreacă restul vieții în Mănăstirea Sarovului. Pe 20 noiembrie 1778, tânărul Prohor a intrat în Mănăstirea Sarovului.

După opt ani petrecuți că frate, Prohor s-a învrednicit a primi chipul îngeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.

Curând după această, împlinind 16 ani de mănăstire, cu binecuvântarea bătrânului sau, egumenul Pahomie, Sfântul Serafim s-a retras la pustie, într-o chiliuță din desișul pădurii, aflată pe malul răului Sarovka, la câțiva kilometri de mănăstire.

Obișnuia să plece din chilia să seară și, pe o piatră anume, priveghea toată noaptea în rugăciune, iar dimineață se întorcea la chilie și priveghea pe o altă piatră, toată ziua. Această nevoință a ținut-o sfântul vreme de o mie de zile și o mie de nopți.

S-a întors în mănăstire în anul 1810, la cererea bătrânilor. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferință în urmă căreia întreg trupul se umflă din cauza reținerii apei din corp. Sfântul Serafim le-a spus celor din obștea mănăstirii: „M-am predat pe mine însumi adevăratului Doctor al sufletelor și al trupurilor, Domnului nostru Iisus Hristos, și Preacuratei Sale Maici. Dăruiți-mi de dragul Domnului, cunoscutul remediu (Sfânta Euharistie). Împărtășit în chilia să, Serafim se însănătoși grabnic în urmă apariției Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru și Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat a zis: „El este unul dintre ai noștri“, atingând cu sceptrul sau soldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toată apă afară.

Revine în 1825 la chilia să din pădure, unde va primi mii de pelerini din întreagă Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mângâiere și povața. Sfântul întâmpină pe oricine venea la el cu o închinăciune, un sărut duhovnicesc și cuvintele urării pascale "Hristos a Înviat!". Îi numea pe toți "bucuria mea".

În dată de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost aflat adormit întru Domnul în chilia să, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucișate pe piept în față icoanei Maicii Domnului.

Canonizarea să a fost săvârșită în anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veșnice.

Sfântul Silvestru

Sfântul Silvestru s-a născut în Roma cea veche și a fost ucenic al preotului Quirinus. A trăit în timpul domniei lui Dioclețian (284-305) și a împăratului Constantin cel Mare (306-337). În anul 314, după moartea papei Miltiade, a fost ales episcop al Romei. Potrivit Sinaxarului, Sfântul Silvestru este cel care l-a pregătit și botezat pe împăratul Constantin cel Mare. Iată ce-i cere Sfântul Silvestru împăratului, înainte că acesta să primească botezul: "Se cuvine mai întâi să postești, că astfel cu rugăciunea, cu lacrimile și cu mărturisirea păcatelor tale să milostivesti pe Dumnezeu.

Să lepezi porfira și coroana șapte zile și să te închini în cămările palatului tău în sac și în cenușă, să faci pocăită, plângând și căzând la pământ, apoi să poruncești să se închidă templele idolesti, iar jertfele lor să înceteze și pe creștinii care sunt izgoniți să-i liberezi, iar celor ce sed în legături să le dăruiești pace; apoi să fii bun celor ce te roagă, toate cererile cele drepte să le împlinești și să dai din averile tale săracilor milostenie multă".

A luptat pentru mărturisirea adevărului, descoperindu-le hulitorilor că Hristos nu a fost un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, că El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. A trecut la cele veșnice în anul 335.

Tot în această zi se face pomenirea:

-Sfântului mucenic Taghen; -Sfinților Teopempt și Teodota; -Cuviosului Marcu cel surd; -Sfântului mucenic Vasile din Ancira; -Sfântului Serghie și sfântului Teopist; -Cuviosului părintelui nostru Cosma, arhiepiscopul Constantinopolului, făcătorul de minuni; -Mucenicului Zorz.

Sursa: crestinortodox.ro