Luni, creștinii ortodocși încep Săptămâna Patimilor lui Hristos. În Lunea Mare, se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor. Iosif a fost al 11-lea fiu al lui Iacob și primul copil al Rahilei.

Lunea Mare este prima zi din Săptămâna Patimilor lui Hristos și, potrivit rânduielilor bisericii, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Iosif. Acesta a fost cel de-al 11-lea fiu a lui Iacob și primul copil al Rahilei.

Sfânta Scriptură ne prezintă povestea acestuia și cum, într-una din zilele, tatăl Iacob l-a trimis pe Iosif să îi aducă vești despre frații săi. Iosif le-a povestit acestora despre visele sale mărețe, însă ei au devenit invidioși și și-au propus să îl omoare.

„Eram la câmp cu toții și legam snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „Se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în faţa mea”, scrie crestinortodox.ro.

Când l-au văzut că vine, cei 10 frați a lui Iosif au decis că este momentul să îl omoare. Pentru a scăpa de el, l-au aruncat într-un puț, zicând apoi că a fost mâncat de fiarele sălbatice. La scurt timp însă l-au scos pe Iosif din puț pentru a-l vinde unor negustori cu 30 de arginți.

Fapta lor trebuia acoperită în fața tatălui Iacob, așa că frații au tăiat un ied și au înmuiat haina lui Iosif în sângele acestuia. Ajunși acasă, au arătat haina părinților și au susținut toți că fratele lor fusese mâncat de animalele sălbatice.

Iosif aruncat în fântână de frații lui reprezintă punerea lui Hristos în mormânt. Fântâna în care acesta a fost aruncat era un loc lipsit de viață, care nu mai putea dărui sau întreține viața. Și după cum fântâna în care a fost pus rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului.

Faptul că Iosif a fost vândut de frații săi amintește de trădarea lui Iuda. Haina înmuiată în sânge simbolizează mantia roșie a Mântuitorul din timpul Patimilor Sale.

Pilda smochinului neroditor

Sfântul Evanghelist Marcu povestește: „Iar a două zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14), iar Sfântul Evanghelist Matei ne spune: „Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19).

Sfinții Părinți vorbesc despre acest smochin neroditor ca fiind simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mântuirii pe care l-a odrăslit din plin Biserica creștină.

Rugăciune pentru iertarea păcatelor pe care să o rostești în Lunea Mare

„Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfântă Ta Răstignire!

O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în răi. La această pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:

O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și va mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, că să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să va văd la moartea mea, stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, că să se închine măririi Feței lui Dumnezeu, iar vouă să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.”