Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov este sărbătorit pe 27 octombrie. S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria). A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului" vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viață ascetică, se va retrage într-o peștera.

Nu știm cât timp s-a nevoit în această peștera și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, că într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele răului. Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copila care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tamadui". Părinții vor merge la locul indicat în vis, lângă răul Lom, și vor găși trupul neputrezit al sfântului între două pietre.

Moaștele Cuviosului Dimitrie vor fi duse și așezate în biserica din Basarabi. În tradiția bisericească, un domnitor al Țării Românești, al cărui nume nu este menționat, a plătit o suma mare de bani pentru aducerea moaștelor Cuviosului Dimitrie în București. Delegația nu a reușit să între în acest oraș, deoarece caii nu au vrut să mai meargă. În această situație, membrii delegației au hotărât să tragă la sorți, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moaștele Sfântului Dimitrie. La sorți a căzut drumul spre Basarabi, și astfel, moaștele au fost reașezate în biserica din Basarabi. Au stat în această biserica până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromâna, precum și a mitropolitului Grigorie II al țării Românești, le-a dăruit poporului român. Moaștele au fot așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuală catedrala patriarhală din București.

Menționăm că racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărâtă în ședințele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.

Minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, spune că: „În 1989, în urmă slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfânta Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închină. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la raclă sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? - pentru că umblă cu cârje), și-a așezat cârjele, că de obicei, că să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mănăstirea Secu - și dansul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la raclă Cuviosului Dimitrie cel Nou."

Părintele Dimitrie Irimia povestește: "Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau și stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în șir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaș la raclă Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înțelege, și a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului și cu o mâna a zgariat cu unghiile moaștele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioși. Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta să: „Părinte, am fost la toți doctorii; am o boală foarte rară - îmi curge sânge din buricele degetelorť. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniștit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să țînă post, și atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mâna am zgariat acolo, dar îmi curge sânge din amandoua mâinile. Apoi, a venit cineva din familie și mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut și auzit."

Sfântul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucureștilor

În secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucureștilor a fost Maică Domnului.

În vechime, în biserica din „pazarul" (Bazarul sau târgul orașului) de lângă Curtea domnească se făcea alegerea membrilor Sfatului orășenesc. Tot aici se păstra și sigiliul Bucureștilor. Pentru că această biserica avea hramul închinat Fecioarei Maria, patronul orașului era Maică Domnului.

În secolul al XVII-lea, sărbătoarea orașului București era Bună Vestire.

După 1634, și mai ales din anul 1659, când Domnul țării își mută definitiv reședința de la Târgoviște la București, crește importantă Curții domnești (Curtea Veche). Astfel, și biserica Curții domnești devine atât de prezența în viață oamenilor încât „Bună Vestire", hramul acestei biserici, este prezența pe sigiliul orașului.

În veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali ai Bucureștilor erau Sfinții Împărați Constantin și Elena

Sfinții Împărați Constantin și Elena erau ocrotitorii bisericii mănăstirii lui Constantin Vodă Șerban, devenită la 1668, catedrala și reședința a Mitropoliei Țării Românești. Ziua de 21 mai era zi de mare sărbătoare. Astfel, Sfinții Împărați au ajuns să fie cinstiți drept ocrotitori ai Bucureștilor.

Cu timpul, Sfântul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucureștilor. Este proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al ÎI-lea (1792-1793). Generalizarea cultului sau s-a făcut în anul 1955, când, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale în întreagă Biserica Ortodoxă Română.

Viață Sfântului Dimitrie Basarabov, redată pe racla să

Viață Sfântului Dimitrie Basarabov este redată în imagini pe raclă care adăpostește sfintele sale moaște. Pe părțile laterale ale raclei sunt prezente opt scene din viață Sfântului Dimitrie, iar pe capacul raclei este redat chipul sau.

Sursa: crestinortodox.ro.