Biserica Ortodoxă îl pomenește, în a cincea zi a lunii iulie, pe Cuviosul Atanasie Athonitul și pe cei șase ucenici ai lui.

Numit și „Sfântul de sub dărâmături” sau Atanasie din Trapezunt, Cuviosul Atanasie Athonitul a fost un călugăr bizantin ce a fondat comunitatea monahală de pe Muntele Athos, care a devenit în timp cel mai mare centru al monahismului ortodox răsăritean.

Atanasie Athonitul s-a născut în Trapezunt, pe țărmul sud-vestic al Mării Negre, în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam.

Rămânând orfan de mic, a fost adoptat de două familii importante ale orașului și a urmat studii la o școală renumită din Constantinopol. A devenit apoi profesor la școala unde studiase.

Într-o misiune la muntele Athos l-a cunoscut pe Mihail Maleinos, starețul mănăstirii Chimina din Bitinia, care se afla la Athos împreună cu nepotul său, Nicefor Focas. S-a întors la Constantinopol împreună cu Mihail Maleinos și, dezamăgit de viața ușoară din capitala Imperiului Bizantin, a renunțat la cariera de profesor și a devenit monah la Mănăstirea Chimina cu numele de Atanasie. A stat timp de patru ani la Mănăstirea Chimina.  Apoi când a aflat că Mihail Maleinos dorea să-l numească egumen, s-a mutat în anul 958 la Muntele Athos, unde a devenit ucenicul unui pustnic bătrân.

Potrivit scrierior bisericești, a devenit cunoscut acolo pentru priceperea sa de cărturar și a fost vizitat la Muntele Athos de multă lume, printre care și de împăratul bizantin Nicefor Focas (963-969), pe care-l cunoscuse în tinerețe. Din cauza numărului mare de credincioși care-l căutau, Atanasie a părăsit chilia sa și s-a mutat într-un loc mai greu accesibil numit Melana, trăind acolo în izolare.

Calendar creștin ortodox, 5 iulie. Cuviosul Atanasie Athonitul a fondat Mănăstirea Marea Lavră

Împăratul Nicefor l-a chemat pentru a-l binecuvânta înaintea unei lupte cu sarazinii și l-a îndemnat să înființeze o mănăstire pe muntele Athos, unde să-i adune pe pustnicii care trăiau acolo. Cu sprijinul financiar al împăratului, Atanasie a început în anul 963 să construiască o biserică și a fondat Mănăstirea Marea Lavră, care a înglobat mai multe schituri existente pe Muntele Athos.

Împăratul Nicefor i-a promis lui Atanasie că se va călugări el însuși la Marea Lavră, dar circumstanțele politice ale vremii și moartea sa prematură l-au împiedicat să-și țină făgăduiala. În anii următori, egumenul Atanasie s-a confruntat cu opoziția înverșunată a unor pustnici athoniți, care erau nemulțumiți de construirea mănăstirii și de încercările lui de a stabili o rânduială în viața monahicească de pe Muntele Athos.

După moartea împăratului Nicefor Focas, inamicii lui Atanasie au devenit tot mai puternici, iar Atanasie a părăsit pentru o vreme Muntele Athos și a mers în insula Cipru. A stat aici până când noul împărat Ioan Tzimiskes a hotărât să sprijine construirea unor noi lăcașuri mănăstirești în cadrul Marii Lavre, printr-un decret imperial emis în anul 971. Stimulat de o viziune divină, Atanasie s-a întors imediat la Muntele Athos ca egumen (stareț) și a introdus o rânduială riguroasă pentru monahi, inspirată din rânduielile elaborate de sfinții Teodor Studitul și Vasile cel Mare.  În ciuda vieții mănăstirești aspre, numărul monahilor a crescut în perioada următoare.

Sângele Cuviosului Atanasie Athonitul a făcut  multe minuni

Se spune că trecerea sa la cele veșnice, în jurul anului 1000, i-a fost vestită dinainte. Astfel, pregătindu-se să inspecteze lucrările de extindere a mănăstirii, el s-a îmbrăcat în hainele de sărbătoare. Când s-a urcat pe schele, cupola bisericii s-a prăbușit peste Atanasie și alți șase monahi, omorându-i pe toți.

Totuși, trupul său a rămas nevătămat, având doar o rană la picior, din care a curs mult sânge pe care frații s-au grăbit să-l strângă. Se spune că, după moartea sa, Cuviosul Atanasie a făcut multe minuni.

La împlinirea unui an de la moartea sa, când monahii se pregăteau să prăznuiască hramul bisericii, închinate Maicii Domnului, aceasta li s-a arătat în vis, arătându-le că se cuvenea să cinstească mai întâi pe Cuviosul Atanasie.

De atunci, Sfântul li s-a arătat de mai multe ori fraților de la mănăstire ca să îi povățuiască sau să îi mustre.