În ziua de 5 august, în calendarul ortodox este trecută sărbătoare cu cruce neagră. Este sărbătorit Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, păzitorul celor aflați în străinătate.

Sfântul zilei de 5 august este Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț sau Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva. Despre Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț se știe că s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Horodiștea, fostul județ Dorohoi. Mama sa a murit pe când avea doar șase luni astfel că micuțul a fost crescut de bunică. După doi ani și-a pierdut tatăl, în Marele Război, iar pe când avea 11 ani și-a pierdut bunica, pe Maria și astfel a rămas în grija rudelor.

Copil conștiincios, dornic de învățătură, el a urmat liceul obținând rezultate mai mult decât meritorii.

Având rezultate foarte bune la școală, rudele au vrut să-l îndrepte spre Facultatea de Teologie, însă el a simțit o altă chemare. După ce a cerut binecuvântarea duhovnicului său, tânărul a intrat la Mănăstirea Neamț, iar toată viața și-a dedicate-o credinței și faptelor bune. Avea doar 20 de ani când a decis să se călugărească.

A fost atras spre aceasta viață, după cum singur mărturisea mai târziu, de „frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blândețea călugărilor, iscusința duhovnicilor, liniștea munților și darul Sfântului Duh”.

La Neamț, a primit chipul îngeresc al călugariei pe 8 aprilie 1936, fiind tuns în monahism de catre starețul Vasile Moglan.

Și-a petrecut viața la Ierusalim

În anul 1936 a plecat spre Țara Sfântă și a călcat pe urmele Mântuitorului, în Sfintele locuri de la Ierusalim, Betleem, Hebron, după care a viețuit, mai întâi într-o pestera din pustia Iordanului.

Dupa doi ani de pustnicie, a mers la mânăstirea Sfântul Sava, veche așezare monahală ortodoxă unde a stat opt ani. S-a îngrijit de bolnavi, fiind considerat doctorul mânăstirii și a cercetat biblioteca, traducând în românește mai multe cărți.

A fost hirotonit preot în anul 1947, în Biserica Sfântului Mormânt și a starețit cu multă evlavie, ca egumen până în 1952, înzestrând așezământul cu multe chilii pentru viețuitorii schitului și pentru pelerini.

Ultimii ani petrecuți în pustie

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea „Sf. Gheorghe Hozevitul”.

Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vieții sale în peștera „Sfânta Ana”. Petrecea aici în post și rugăciune, răbdând frigul, foamea și setea, arșița și toate celelalte lipsuri. Mânca o singură dată în zi și dormea doar câte 3 – 4 ore pe noapte.

La moartea sa, o mulțime de păsări s-au adunat în jurul peșterii, arătând prin aceasta, legătura sfântului cu natura înconjurătoare. Și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 5 august 1960, iar trupul i-a fost așezat în peștera „mormintelor”, în locul în care și-l pregătise.

Trupul i-a fost descoperit intact, așa cum fusese îngropat

După 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormântul a fost deschis în vederea și spre uimirea celor de față s-a constatat că trupul nu a fost atins de putreziciune și răspândea o mireasmă bună.

La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a îngăduit strămutarea moaștelor Cuviosului Ioan de la Neamț în biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind așezate într-o raclă de abanos și sticlă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să-l treacă în rândul sfinților în iunie 1992 și a decis ziua de prăznuire pe 5 august, ziua când a murit.