La 25 decembrie, primarul Moscovei, Sobianin, a evocat cifra de 600.000 de răniți grav și invalizi ca urmare a războiului din Ucraina. Pentru prima dată, un oficial de rang înalt confirmă: pierderile totale – răniți, morți, dispăruți – se ridică la 1 milion de militari ruși.

Pregătiri grăitoare.

Domnul Serghei Sobianin a evocat această cifră vorbind în fața Consiliului Federației (Senatului). Ceilalți lideri de provincii și republici autonome nu au reacționat – cunoșteau deja situația. Iar domnul Sobianin a continuat, prezentând eforturile Primăriei Moscovei de a asigura condiții cât mai bune pentru relocarea în Capitală a răniților și invalizilor care se află în spitalele de campanie. În acest sens, vor fi reamenajate ca spitale militare o serie de spații anterior folosite în cursul epidemiei COVID și a fost delimitată în împrejurimile orașului o zonă unde va fi instalat un ”lagăr de recuperare” pentru convalescenți.

Presa internațională s-a concentrat asupra faptului că, pentru prima dată, un înalt oficial rus recunoaște nivelul real al pierderilor înregistrate ca urmare a agresiunii din Ucraina. Pentru experții militari însă, cu totul altul este subiectul de interes. În timp de pace, fiecare district militar al Federației Ruse are mai multe spitale militare, cu garnizoana în principalele orașe din aria de responsabilitate. La vreme de război, spitalele militare sunt desfășurate în zona de operațiuni, în apropierea frontului – pentru a scurta drumul răniților care au nevoie de asistență militară de urgență. Iar atunci când se întrevede o încetare a focului, spitalele de campanie sunt readuse în garnizoane: afluxul de răniți a încetat, iar în centrele universitare îngrijirea medicală e la standarde mai ridicate.

Readucerea în garnizoană a spitalelor de campanie ale Districtului militar Moscova, anunțată de dl. Sobianin, înseamnă un singur lucru: pregătiri pentru o încetare a focului.

Tabăra de „samovare”.

Pentru experții militari, mai e și un alt detaliu grăitor: pregătirea unui ”lagăr de recuperare” pentru convalescenți. Așa cum am arătat de numeroase ori, tranziția de la starea de război la starea de pace nu este lipsită de riscuri. Militarii răniți sau mutilați (în special cei cu membre amputate, pe care rușii îi poreclesc ”samovare”) nu pot fi lăsați să se reîntoarcă acasă așa, ”nerecuperați psihologic”, fiindcă vor povesti rudelor și prietenilor vrute și nevrute despre război, afectând negativ starea de spirit a populației, în special în provinciile și republicile non-slave din care provine o mare parte din recruți.

Iar în republicile non-slave – Iacuția spre exemplu – populația se află deja sub influența unor idei subversive, străine! Siberienii au acum pretenția nemaiauzită să-și aleagă singuri primarii, nemulțumiți de primarii pe care Moscova li-i trimite. Dacă asemenea idei subversive continuă să se răspândească, se ajunge departe! Că doar nu degeaba domnul Putin tocmai a emis un decret care modifică limita inferioară a pedepsei pentru rebeliunea armată de la 15 la 20 de ani de închisoare. Nu a fost nevoie de o asemenea măsură atunci când Prigojin mărșăluia spre Moscova, dar e nevoie acum – cine știe de ce?

Înființarea de ”lagăre de recuperare” (îndoctrinare) pentru militarii ruși răniți, invalizi sau mutilați înseamnă un singur lucru: pregătiri pentru demobilizare.

Oficializarea zvonurilor de pace.

De câteva săptămâni, în medii rusești care se pretind a fi ”bine informate” circulă zvonul că inaugurarea din ianuarie a celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump va coincide cu o ”înțelegere de pace” în Ucraina. Iar la 18 decembrie, la Televiziunea de Stat, în emisiunea realizatorului Dmitri Kulikov, Margarita Simonian, redactor șef al concernului mediatic de Stat Russia Today și șefa agenției guvernamentale de știri Rossia Segodnia, a confirmat: da, are contacte la cel mai înalt nivel în Partidul Republican din Statele Unite. Da, o bună parte dintre cei nominalizați de domnul Trump să conducă viitoarea Administrație sunt foști colaboratori la Russia Today, dinainte de interzicerea postului. Da, se află în continuare în contact cu aceștia și i-au confirmat: imediat după inaugurare, domnul Trump va ridica sancțiunile contra Federației Ruse!

Oficializarea zvonurilor privind o ”înțelegere de pace” în Ucraina a determinat însă reacția ”turbo-patrioților” ruși: cum adică, ne împăcăm cu americanii?! Ne împăcăm, deși nu ne-am realizat planurile, nu s-a reușit cucerirea nici unui oraș major din Ucraina, nici măcar Harkov, unde jumătate din populație e rusofonă?! Ne împăcăm, după ce Rusia a pierdut 1 milion de morți, dispăruți și răniți, după ce a pierdut dotarea armatei, avanposturile din Armenia și Siria, și-a deteriorat relația cu China și și-a băgat economia în stagflație?! Ne împăcăm acum, când până și echipa de fotbal SHERIFF Tiraspol a ajuns să joace meciuri cu ucrainenii, în echipament galben/albastru, culorile lor naționale?!

Iar fostul președinte și prim-ministru Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului pentru Securitate Națională, a fost nevoit să limpezească apele printr-o postare pe canalul său Telegram: „Nu se preconizează să existe o relație de prietenie cu Statele Unite în următorii 100 de ani, dar să lupți cu America este costisitor”. Adică, având în vedere situația economică și financiară a Rusiei, este avantajos ca „războiul hibrid dus de Occident împotriva Federației Ruse să se încheie”. Intervenția sa nu a fost de natură să calmeze tensiunile, așa că duminică ministrul de Externe Serghei Lavrov a dat o declarație pentru agenția TASS, recunoscând oficial că se negociază o încetare a focului, dar „desigur nu suntem mulțumiți de propunerile făcute de reprezentanții echipei președintelui ales (Trump) de amânare a admiterii Ucrainei în NATO pentru 20 de ani și de desfășurare a unui contingent de menținere a păcii alcătuit din forțe britanice și europene în Ucraina”.

Repriza a treia.

Și de cealaltă parte a frontului se manifestă mari rețineri față de actualul stadiu al negocierilor. În Ucraina se consideră că Regimul Putin a devenit interesat de o încetare a focului pentru a pregăti o nouă agresiune, ”repriza a treia” a acestui conflict început în 2014 prin ocuparea Crimeii. Și într-adevăr, date și informații recente arată că Ministerul rus al Apărării pregătește, într-un orizont de timp de 10 ani, un război cu NATO.

Astfel, la 16 decembrie, a avut loc la Ministerul rus al Apărării o ședință a activului de conducere. Evident ședința a fost strict secretă, dar unele aspecte au ajuns la cunoștința mass media ruse. Spre exemplu, Ministerul rus al Apărării își propune ca, în 2025, să primească în dotare încă 4 bombardiere strategice Tu-160M. Erau prevăzute pentru anul în curs, dar nu au putut fi finalizate datorită lipsei ”importurilor de completare”. De fapt, din această cauză Rusia a fabricat în 2024 numai 24 de aeronave de luptă (dar a pierdut deasupra Ucrainei 23 de aeronave). Faptul că se are în vedere finalizarea a 4 bombardiere Tu-160M în 2025 arată că militarii ruși contează pe o iminentă ridicare a sancțiunilor, care să le permită să cumpere din nou, din Occident, subansamble și să relanseze producția.

Un alt subiect dezbătut la consfătuire a fost colaborarea cu Coreea de Nord. În prezent, industria de apărare nord-coreeană își crește producția, pentru a onora contractele cu Rusia privind unele categorii de armament, cum ar fi rachetele sol-sol. Spre exemplu, nord-coreenii lucrează, cu sprijinul specialiștilor ruși, la extinderea Uzinei ”11 Februarie” din Hamhung. Uzina va produce rachete balistice moderne, cu combustibil solid, Hwasong-11 Ga (KN-23) dar finalizarea investiției depinde de dotări tehnice occidentale, supuse sancțiunilor. Totuși, primele 100 de rachete din acest tip vor fi livrate Rusiei în cursul anului 2025. În anii care vin, livrările nord-coreene vor ajuta Rusia să-și reconstituie arsenalul de rachete tactice, puternic diminuat de războiul din Ucraina. Importul de rachete nord-coreene este vital, mai ales în condițiile în care producția proprie de rachete e serios afectată de atacul asupra combinatul chimic ”Kamenski” din regiunea Rostov. Fără acest complex industrial vital pentru producția de combustibil solid, Rusia nu va putea menține ritmul actual de fabricație, de circa 40 rachete Iskander pe lună.

Ca și bombardierele Tu-160M, rachetele tactice cu raza de 400 km, sunt componente esențiale ale planurilor ruse de atac prin surprindere asupra dispozitivului NATO, asupra bazelor militare ale Statelor Unite din Europa Centrală și de Est. Deci reînarmarea aceasta este grăitoare pentru modul în care Regimul Putin intenționează să folosească o încetare a focului, de ridicarea sancțiunilor pentru a se pregăti de o agresiune și mai extinsă.

„Jandarmii Europei”.

Problema este că realizarea acestor planuri este costisitoare: în aprecierea experților citați de The Wall Street Journal, în 2024 Rusia a plătit nord-coreenilor 5,5 miliarde $ pentru armamentul furnizat. În contextul sancțiunilor, deverul cash total al pieței valutare ruse este de abia 2 miliarde $/lună, deci și din punct de vedere financiar, planurile de refacere a dotării cu rachete balistice tactice, ca și planurile de extindere a flotei de bombardiere strategice, depind de ridicarea sancțiunilor. Iar faptul că asemenea proiecte sunt discutate oficial, în consfătuirile Ministerului rus al Apărării, arată că liderii politici și militari ai Rusiei contează pe o ridicare iminentă a sancțiunilor care-i vizează.

Nu apartenența Ucrainei la NATO și nu trupele de menținere a păcii sunt adevăratele probleme. Pentru Regimul Putin, ridicarea rapidă a sancțiunilor este principala problemă: astfel devine realizabilă reînarmarea, pregătire a unei agresiuni extinse asupra Europei. Așa cum explica la 29 decembrie Margarita Simonian, în emisiunea lui Vladimir Soloviev de la postul TV de Stat Rossia 1, „Trebuie să devenim jandarmii Europei, ceea ce am fost pentru o vreme în secolul al 19-lea. Din nefericire, în prezent nu avem acest rol.”

Revanșa, proiect național.

Pentru a-și realiza scopurile, negociatorii Moscovei recurg la tradiționala maskirovka, susținând că trebuie să li se ofere ”ceva” la schimb cu încetarea focului – iar acel ”ceva” va fi prezentat rușilor ca o mare realizare, deschizând noi perspective și atenuând dificultățile inerente urnirii economiei ruse de pe făgașul mobilizării pentru război. Din datele pe care le am, acest ”ceva” e ridicarea rapidă a sancțiunilor. Și pentru a obține ceea ce vrea, „Putin joacă la cacealma: în realitate dorește să se ajungă la o înțelegere. De aceea el va juca dur, respingând orice propunere, deși are nevoie de o înțelegere, fiindcă nu poate duce mai departe un război atât de lung, cu asemenea pierderi.” – cum se exprima recent Timoty Ash, expert al grupului Chatham House, într-un interviu pentru Al Jazeera.

În realitate, Regimul Putin are deja acel ”ceva” care e prezentat rușilor ca o mare realizare, deschizând noi orizonturi: perspectiva revanșei, a răfuielii finale cu SUA și NATO. La Kremlin se consideră că, pe fondul ridicării sancțiunilor, perspectiva revanșei va fi suficientă pentru stabilizarea situației interne din Rusia – mai ales că nici nu se intenționează urnirea economiei ruse de pe făgașul mobilizării pentru război.

În ce mă privește, sunt mai rezervat. Echipa Trump nu este alcătuită din naivi: evident că jocul dublu al Moscovei este perceput și la Washington. Și chiar dacă, prin absurd, mâine ar fi ridicate toate sancțiunile, asta nu ar însemna sfârșitul problemelor pentru Kremlin: Rusia a pierdut piețe importante (cea europeană spre exemplu), și-a deteriorat relațiile cu parteneri influenți (China spre exemplu) și este într-o poziție politică, socială, financiară și economică de vulnerabilitate, de care se va găsi cine să profite (deocamdată profită India și Iran). Și ca și cum n-ar fi suficient, Kremlinul intenționează să investească dividendele ridicării sancțiunilor într-un proiect cât se poate de păgubos: accentuarea militarizării economiei. Pe această traiectorie, Rusia nu va apuca să atace NATO la orizontul anului 2035: va intra în colaps economic și social mult înainte.

Iar aceasta nu este o perspectivă care să ne bucure: destabilizarea internă a unui Stat vecin, posesor de arme nucleare, e mai curând motiv de îngrijorare. Nu am motive să mă îndoiesc de faptul că aceste aspecte sunt cunoscute și la Moscova, de aceea cred că alegând calea spinoasă a revanșei, Regimul Putin își semnează, de fapt, demisia.